No lies between us

59

    Când s-a lăsat tăcerea și s-a potolit a fost ciudat. Stăteam pur si simplu asa.Ea s-a tras din îmbrățisarea mea. Îmi simteam ochii sclipitori și ma uitam putin confuza de ce tocmai am făcut...
    Se uita la mine cu o privire atât de frumoasa , cu speranța, pe care as putea-o distruge.
—Sa uitam de asta. O sa uit ca mi-ai zis asta vreodată.
    Nu o pot face. Nu sunt pregătită. Îmi pare rău! Atât de rău!
—Ahh..bine. Inteleg , sincer! A zis ea cu o voce dulce și fără suflet.
    Am prins-o de mâini.
—Putem continua sa fim prietene...
    Deși e destul de egoist din partea mea: Ceea ce ii ceream...sa mai fim prietene.
    Mi-a lăsat mâinile și a plecat din baie.
—Nu ieși acum...sa nu creadă cineva ceva ciudat... paa. Ne mai vedem.
—Pa...
     Îmi venea sa plâng. De ce? Nu am mai plâns de câțiva ani, doar când el era lângă curva aia in pat.
    Am simțit ochii umezindu-se. Am luat o gura de aer, m-am spălat pe fata și am plecat.

-la școala-
    Nu m-a mai băgat in seama de o săptămâna întreaga. Chair dacă era singura mea prietena...adică...Nu voia sa-mi fie Numa prietena. In vedeam pe Joseph pe holuri și nu mai simteam nimic, dar nici încrederea și siguranța de sine pe care am simțit-o când o țineam in brațe. Oare sunt asa? Oare îmi place de ea...?
Acum știu ce am simțit când am ținut-o. Siguranța. Ma simteam la locul meu....

@@Jasmine@@

Nu mai am nevoie de asa ceva. Îmi era frica ca asa ceva se va întâmpla... inima îmi era sfasiata și nu mai aveam chef de nimic. In curând era vacanța și uite in ce rahat ești, Jasmine.. revino-ți.
E prea târziu. Am fost păcălită.. de propriile sentimente...
Îmi e Draga , dar trebuie sa trec peste .Peste toate sentimentele astea greu de înfrânt.O sa stea acolo ceva timp. De fiecare data când o vad ca se uita la mine pe hol îmi trag privirea și simt un gust amar...un gust metalic.
Treceam pe hol și am simțit o mâna prinzându-ma.
—Piper. M-ai speriat.
—Și? Cum a mers?
—Ce?
—Întâlnirea.
—De unde sti?
—Mi-ai scris.. Woah , nu a mers bine?
Pana și tonul i s-a schimbat. Eu m-am uitat intr-o parte și ma abțineam sa nu plâng pe hol.
M-a luat in brațe și m-a dus de printre oameni. Eram in curte , pe banca.
—Ce aer bun...de vara...
—Cum a mers cu Caro-
—Nu te stresa. Ok. Adică. Nu chair. Nu am mai vorbit de vre-o săptămâna , dar nici cu tine și mi-am făcut griji. Ma respingi.
—Scuze Pipe-
Mi-a pus mâna pe gura apoi am auzit pe cineva. Piper are urechile ascuțite nu gluma.
Putin mai încolo era Brook cu o fata. Fata i-a zis ceva , iar Brook stânjenită s-a frecat după cap. Cred ca a respins-o. Cum a făcut cu mine.
Fata a alergat de acolo , iar eu plângeam.
—Ce ai??? Jas??
—Scuze... sti... m-a respins și pe mine...nu e distractiv.
Mi-a pus mâna pe fata și mi-a șters lacrimile.
—Uite de aici.
Mi-a întins un șervețel , iar eu m-am potolit încet.
—Nu îmi place sa fiu asa, dar nu ma pot opriii..ma urăsc pentru asta. Te-am neglijat in ultima vreme.
Mi-a pus mâna pe umăr și mi-a făcut semn ca totul e ok.
Am respirat ușor și m-am dus spre Brook.

Volumul 2.