No lies between us

47

Liam s-a roșit ca naiba și îl inteleg. Era ciudat pentru amândoi...Intr-un final m-am eliberat , dar eram stânjenită și ma simteam fierbinte.
—Ummm..mulțumesc. Am zis eu și am spart tăcerea ciudata care s-a creat.
—Aha...pentru nimic. Deci ce s-a întâmplat cu ea?
—Ummm... [...explicația cu tatuajele și ce au citit...]
—Complicat. Deci o zi pe luna. De dimineața o sa fi tu asa , nu?
—Mda , al ei presupun ca a început pe la 18. Deci al meu la 6 dimineața. La cursuri. Pf doamne.
—Cum vei face?
—O sa încerc sa...nu știu. Nu am niciun plan. Nu m-am gândit ca se va întâmpla ceva de genul!
—Profita de situație... zice el și rade.
—Cum adica?
—Pai , simplu, profita de cum e Katarina acum.
—De ce as face asta? Nu e ea acum!
—Ba da, uite aici. Am studiat cartea aia cândva, dar e imposibil de greu sa faci o legătura și voi ați reușit din întâmplare.
—Ok, ȘI? Ce vrei sa spui cu asta?
—Vreau sa spun ca asta vrea ea in adâncul creierasului și inimii aleia reci.
A făcut un gest ca și cum s-ar fi cutremurat de la răceala Katarinei și s-a uitat la mine apoi in jos.
—Vezi ca murdărești covorul.
M-am uitat in jos apoi la el stânjenită și i-am dat cu mâna in piept.
—Ok, ieși!
—Bine , bine șefa. Cu un pupic pe obraz doar.
Am vrut sa îl lovesc cu piciorul apoi i-am făcut semn sa se coboare la nivelul meu. El a rămas in șoc și suprins apoi s-a aplecat și a roșit.
—Prostule..
I-am dat un șut in fund cât timp era aplecat , iar apoi a ieșit. Înainte sa închidă usa a mimat din buze: "Vei plăti pentru asta, prințesa."
Eu mi-am îngustat ochii și i-am trântit usa in față.
—Arogantul naibii.
—Auch! Am auzit din cealaltă camera!Aud bine!
   L-am ignorat și mi-am mutat privirea înapoi pe Kat. Stătea cu mâinile legate și perna pe față și se zbătea. M-am dus spre ea și încerca sa se atingă dar nu reușea. Era legată pana la urma.
   Mi s-a făcut mila sa o vad atât de fragila la pericolului iminent sau mâinile oricărei persoane.
   I-am dat perna de pe fața și avea lacrimi in ochi. I-am dezlegat rapid mâinile și mi-a sărit in brațe.
    Ok. Destula afecțiune pentru o luna.
—Um-
   Înainte sa zic ceva m-a prins într-un sărut puternic, plin de iubire. Ce a mâncat? Era dulce.
   M-a prins de fund și am continuat... încet incet și-a recăpătat conștiința. Chair mai devreme decât trebuia. Problema era ca eu urmam...dacă ma apuca toate draciile alea nici nu-mi trece prin gand sa plec la școala. Nici-o șansa.

   4:40 dimineața: Kat e bine într-un final și își revine la Kat cea normala și rece.
—Kat...nu ți-e somn?
—Mnnm.....
—Da?
—Mdaaa...tareeee.
   Se comporta ciudat. Am luat-o in brațe și am adormit asa...sper sa nu ma trezesc curând. Dar fapt fiind ca eu urmam nici nu am adormit pana la 6:00. O durere, durere interioara, disperare m-a cuprins și îmi venea sa o devor pe Kat de la picioare pana la cap. Știu ce se întâmpla , dar nu știu ce fac...