No lies between us

33

—Kat?
—Uh...da?
—Ai patit ceva? Ești încă treaza?
—Ummm..da , m-am tot foit , sunetul ma cam deranjează , sti...
—Aaaah....vrei și tu sa te alături?
—CE?
—~~ce!?~~ am auzit-o pe Kat și i-am băgat capul înapoi sub pătura.
—Nu! Sunt bine, crede-mă...
—Cum spui tu, tu pierzi.
—~~crezi tu~~
—Ai zis ceva?
—Nu... distrați-vă. Eu o sa ascult niște muzica. Dacă se mișca patul poate îmi misc picioarele pana adorm...sau ma simt inconfortabila.
—Ahh..ok. Fa cum vrei, noapte buna.
—Sex plăcut.
—Foo sigura. Mi-a făcut cu ochiul și s-a băgat înapoi in pat.
    Cred ca era goală...
-~~trebuie sa fim mai subtile, huh?~~
   Și-a pus mâna acolo. Oh mamă.Trebuie sa ma pregătesc. Ma simteam ca in călduri de când am facut-o prima data...
   Voiam sa ma atingă mai mult... aveam nevoie de ea mai mult. Din toate perspectivele nu numai chestiile dirty...precum acum.
—Te iubesc..ahhhhh
   Ce mama masii se aude de jos, ce fac....
   I-am atins fundul și ea s-a întins pe mine...
   După e , to be continued.

  Dimineața pe la 5:30 erau toți la somn , iar Kat a plecat încet. Atunci răsărea sorele și era periculos , altii fiind poate deja treji, in special cei care trebuiau sa pregătească mâncarea, organizatorii.
Toată dimineața m-am gândit la ce am făcut de câteva luni de când sunt la școala asta.. aproape un an a trecut.
Am descoperit lucruri despre mine de care nici nu le credeam posibile , într-un singur an!
   Nici nu știu cum nu am înnebunit încă..defapt știu...Katarina...
    Nu mai vreau sa o supăr..sa ne certam..
    E o prostie. Oare ce face acum...

@@Katarina@@
 

     Nu ar trebui sa ma enervez asa din orice ... trebuie sa o inteleg mai bine. Acum suntem in good-terms oarecum.
    Vreau sa fac o baie, dar e ne lasa sa o folosim doar seara.
    Nu am prieteni și nu sunt cea mai socială ca și Caroline...nu am pe cine intreba sau cu cine sta dacă Liam nu e aici..
   Când am încercat sa vorbesc cu colegele de cabana nici nu au răspuns , iar mie nu-mi prea place oricum sa inițiez conversații.Simteam o nevoie de care nici nu m-am sinchisit sa ma gândesc in ultimii ani. M-am schimbat mult...
  

    Eram afara la abilitați. Eram cam obosita , dar nu contează. Nu am ce face. E obligatoriu sa participam la activitățiile din tabără.
    M-am îndreptat spre un grup.
—Ummm...pot sa-
    S-au uitat ciudat la mine si i-am lăsat in pace. Am simțiți o mâna prinzandu-ma și m-am întors cu speranțe înalte, sa o vad pe Caroline, astea fiind.
    Am întors capul rapid , aproape sărind in brațele ei , dar era o fata drăguța , micuța de statura cu parul blonduț și cu bucle.
—Ummm... vrei sa vi in-...-in grupa noastră? Mai avem nevoie de o persoana , dar nu vrea nimeni sa vina, sunt toți intr-o echipa și-
   I-am pus mâna pe gura , m-am saturat de argumente. Era șansa mea!
—Am inteles , am inteles ! Vin.
    Am încercat o tentativa de zâmbet, iar ea a zâmbit înapoi. Era micuța și firava. Drăguța fata. Dar nu se compara cu Caroline care are corpul— DE CE O COMPAR CU EA?
   Atunci am văzut cu cine eram in grupa și am regretat...