No lies between us

42

   Ma uitam la ea și pur și simplu ma vedeam in ea.
—Sigur ma -ma vrei prin împrejurimile tale? Nu ti-e frica?
   Încerca sa fie sarcastica , dar vocea ii tremura.Fata asta...
   Am auzit ceva in spate când am ridicat-o pe Amanda de pe frunze.
   Era doar vântul sau mi s-a părut...acum trebuie sa ma grăbesc la masa sau se îngrijorează Katarina...

@@Katarina@@

Ce inocenta e fata asta:
Ma îndreptam spre cabana ei când am văzut-o pe Amanda alergând spre pădure. Am urmărit-o din inerție și era prea târziu.
Era Caroline, intr-o zona mai retrasa. Amanda s-a dus după un copac și și-a aprins o țigara. Mi se face rau...
Caroline se uita peste tot , putin agitata. Amanda a venit spre ea și...ooff...Caroline...
   Și-a scos o țigara , a vorbit ceva cu Amanda și a tras.
  S-au încins chestiile și o vedeam pe Caroline agitata. Vreau sa știu...vreau sa știu ce se întâmpla. Eram acolo, ascunsa după un copac.. Ma uitam la ele deși trebuia sa intervin. Ce va face Caroline...? Ar trebui sa am încredere in ea! Sa nu ma "bag"!
  

[...]

   Caroline chiar ma iubește și ma simt vinovata ca am judecat-o pe nedrept. Pe propria iubita.. sunt atât de încâlcita. A ridicat-o pe Amanda de pe jos și i-a zis ceva. I-a șters lacrimile și înainte ca măcar sa răspundă Amanda înapoi s-a uitat spre mine. Mi s-a uitat in ochi... am fost descoperită..ce sa fac... cum sa ii răspund??
    A venit in alergare spre mine și m-a îmbrățișat.
—Scuze...
—Pentru?
—Pentru tot...eu... eu ți-am promis..!
—Nu-i nimic.
    Alta data mi-as fi ieșit din sărite , dar acum nu simteam deranj deloc...
    Era agitata și speriata. Cred și eu după tot ce s-a întâmplat.
—Cum ți-ai dat seama ca nu sunt eu??
—Pai! Am simțit ceva ciudat și știam de puterea ei, dar tot îmi era frica ca erai tu , ma întrebai ce am făcut și ma urai.De ce nu ai intervenit dacă ai văzut tot?   A spus ea cu o voce tremurândă.
   I-am strâns buzele una de alta , prinzând de obraji și avea o fata distractivă.
—Mhmm..pentru ca ma recunoști atât de bine.Si nu..nu mai pot sa ma enervez pe tine.
—Aaai dle-leptul. (Ai dreptul)
   Încă o Țineam și când a făcut semn sa o las am sărutat-o rapid și am alergat spre tabăra.
—Haide, mi-e foame.
   Ea a zâmbit și a alergat după mine.
—Te prind eu!
—Haha , o șopârla nu întrece o pasare hibrid!
—Crezi tu! A zis ea și a băgat un sprint.
   Era chiar in spatele meu , dar am lăsat-o sa meargă putin in fata.
—HA HA! Pasare zici?!
—Pfff... am bufnit eu. Am alergat cu adevărat și am intrecut-o din spate.
   I-am scos limba și mai devreme decât credeam am ajuns tot transpirate la masa. Mâncarea era gata, ceilalți râdeau și profesorii făceau un CALL. Sa vadă dacă toți eram acolo.
   Amber a venit chair când sa ajungă la numele ei și s-a pus la masa fără sa zică nimic.
   Am mâncat din adâncul inimii după aventura asta , iar Caroline îmi zâmbea larg.