Cataleya

44

Radu:Deci?
Spun si ridic o spranceana.
Cataleya:Sunt bine, doar ca...
Radu:Doar ca?
Cataleya:Ma simt prost.
Radu:In legatura cu ce? Cu mama ta? Cu pozele? Cu tatal tau?
Cataleya:Exact, in legatura cu tot practic.
Radu:Iubito, nu trebuie....
Dupa ce scot cuvintele pe gura realizez ce bazaconii tocmai am spus insa se pare ca pe ea nu au deranjat-o.Pentru a castiga teren ii sarut fruntea si ii dau cateva suvite rebele dupa ureche.Isi desfacuse parul din coada ei vesnica de cal si era cu totul o schimbare.Era o alta Cataleya.O Cataleya mai frumoasa.Acum semana identic cu mama sa.Este splendida si la propriu si la figurat.Este fata perfecta pentru mine.Nu vad defecte la ea ci doar calitati.De fiecare data cand am incercat sa o sarut nu s-a opus iar la apelativele mele am vazut ca nu obiecteaza.Totusi un singur lucru ma nelamureste.Acela ca mi-a raspuns intr-un mod neutru in privinta fiintei iubite...O vad ca deschide gura sa spuna ceva si sunt dornic sa aud ce urmeaza sa spuna.
Cataleya:Am tinut doliu pana acum iar petrecerea asta ma da cu totul peste cap.Nu am mai ascultat muzica decat la casti iar acum o sa fie diferit.Nu vreau sa o dezamagesc.
Radu:Dar nu o dezamagesti.Trebuie sa...
Nu apuc sa spun mai multe caci ma intrerupe.
Cataleya:Stiu, sa trec peste insa nu am pe nimeni care sa ma sprijine, sunt doar eu si atat in cea mai mare parte a vietii mele, devine obositor sa te confrunti cu gandurile care incearca sa puna stapanire pe tine.Am nevoie de cineva care sa-mi spuna ca ma iubeste, care sa ma ia in brate mereu si sa ma ajute sa scap de teama de a o respinge, sa-i ofer...