67

11 0 0
                                    

Cataleya pov.
Nici nu am pucat sa deschid gura sa spun ceva fiindca am si adormit.Eram ce-i drept destul de obosita.
Radu pov.
M-am asezat mai comod sa vad ce doreste micuta mea sa imi povesteasca, insa m-a cam lasat cu ochii-n soare.O sarut pe obraz si o asez mai comod, invelind-o in acelasi timp, eu insa ma decid sa ma stau putin pe telefon.Dupa 5 minute in care mai mult am admirat-o pe ea ma decid sa ies afara insa vad ca se cam foieste si nu prea vreau s-o trezesc, asa ca ma asez si eu langa ea, iar in scurt timp adorm.Ma trezesc brusc la 8 p.m. din cauza Cataleyei care se foia intr-o disperare.Doresc s-o trezesc insa nimic.
Radu:Iubito, trezeste-te...
Cataleya:....
Radu( aproape tipand): Au venit parintii tai, sa stii!
Cataleya(trezindu-se brusc): Ce ai spus? Ce parinti?
Radu:Nimic, insa te agitai prea tare si credeam ca vrei sa te trezesc...
Cataleya:Am visat accidentul, din nou...il stiu pe de rost...
Radu:Imi pare rau.
Si ii iau mana si i-o sarut.
Cataleya:Iti multumesc fiindca m-ai trezit...ajunsesem la faza cu spitalul in vis.
Radu:Hai sa nu mai vorbim despre asta.Mai avem teme pentru luni?
Cataleya:Da, la mate si la romana parca.
Radu:Ar trebui sa ma duc si eu acasa...E tarziu.
Cataleya:Cat am dormit?(Spune in timp ce sa intinde anevoioasa.
Radu:Pai este ceasul 8...
Cataleya:Cam tarziu...Vrei sa pleci?
Radu:Ar trebui...Parintii mei trebuie sa fie ingrijorati!

CataleyaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum