10

57 2 0
                                    

Timp de 10 minute am stat imbratisati,acesta soptindu-mi suav ca totul va fi bine.Nu a insistat intrebandu-ma care este motivul  tristetii mele dar sunt sigura ca odata si odata va trebui sa ii povestesc ce s-a  intamplat in trecutul meu.Colegii erau din ce in ce mai nesimtiti adresandu-ne fel de fel de insulte si jicniri,noi nebagandu-i in seama.Dupa ce m-am linistit acesta mi-a dat drumul din imbratisare si si-a atintit ochii spre poza din telefon care zacea pe masa,intelegand faptul ca ea,femeia din fotografie este o persoana draga mie.Nu vorbeam,doar stateam,el privindu-ma,iar eu;eu nu stiam ce sa fac,nu stiam ce m-a apucat,de ce am izbucnit asa,eram bulversata,din cate stiam eu parca trecuseram peste faza cu accidentul,din cate stiam.
Radu pov.
Dintr-o data o vad pe Cataleya ca plange si in scurt timp decid sa o imbratisez,fapt care a facut-o sa se linisteasca,am stat impreuna in aceasta pozitie cateva minute,ea udandu-mi tricoul cu lacrimile care ii curgeau siroaie,ce m-a surprins a fost faptul ca nu suspina ci doar lacrima in liniste.Cand vad ca a incetat ii dau drumul si observ pe pupitru telefonul ei cu o femeie extrem de frumoasa,cu o floare in par,cred ca este mama ei.O voi intreba mai tarziu despre acea persoana misterioasa care a facut-o sa planga doar la o singura privire.

CataleyaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum