Cataleya

41

Radu:Ce s-a intamplat?De ce ti-ai schimbat brusc starea?
Cataleya:A spus ca se intoarce maine...
Radu:Ohh, pai o sa mai ramai in seara asta la mine, nu?
Cataleya:Sigur.Nu asa am vorbit?
Radu:Ma gandeam ca daca o sa se reintoarca maine nu o sa mai poti ramane.
Cataleya:Stai linistit.Chiar daca s-ar fi intors si in seara asta, tot as fi ramas.Pentru tine as ramane mereu.
Spun si ii iau mainile in ale mele.Chiar daca aveam pe mine doar un tricou, nu ma simte deloc jenata in preajma lui, ba chiar ma simtea ca si cum as fi la mine acasa, total lejer.
Radu:Haide sa asezam pozele in paralel si sa facem asta si asta, o da, si asta.
Spune si isi deschide laptop-ul iar mai apoi incepe sa deschida noi si noi foldere pline cu poze.
Cataleya pov:
Eu nu faceam practic nimic, oricum satenul de langa mine ma asigurase inca de la inceput ca nu este nevoie prea mare de ajutorul meu, asa ca puteam sta pe tusa de data aceasta, doar de data asta, nu vreau sa creada ca ma folosesc de el.Ma uitam uimita cum aranja parca printr-o maiestrie nemaipomenita pozele in care eram eu alaturi de mama.Deaceea nici nu prea voiam sa ma implic asa de tare, deoarece stiam ca inca nu sunt vindecata complet iar contactul vizual cu acele imagini imi va cauza doar durere si tristete, nicidecum bucurie si amuzamemt precum ii cauzau lui Radu.
Radu:Este aproape gata.A durat cateva ore insa a meritat.Acum la sfarsit haide sa facem o poza.
Cataleya:Cum adica au trecut cateva ore?
Spun eu uitandu-ma nedumerita la el.
Radu:Este aproape ora 20.
Spune si isi indreapta privirea spre ceasul din perete, obligandu-ma si pe mine sa-l urmez.Avea dreptate.Nu facusem mare lucru insa timpul zburase foarte repede.Parca prea repede.