Radu:Chiar vreau sa stiu.
Cataleya:Ea este mama si imi arata o poza cu ele doua,sunt frumoase dar mai ales ea.
Radu pov.
Dupa putin timp nimeni nu zicea nimic,peste noi se lasase o liniste asurzitoare.Ea se ridicase de pe banca si se indeparta cu fiecare pas,am decis intr-un final sa o urmez,poate are ceva de gand.Se oprise la intrarea unui cimitir,acesta aflandu-se la doar cateva zeci de metri de parculet,ea se uita in urma si ma zari,un zambet cald ii acoperi chipul,ma astepta,am ajuns-o din urma si eram amandoi la intrare asteptand parca pe cineva,ea trase aer in piept si porni pintre morminte si pietre funerare,ea trecea cu usurinta,eu ma chinuiam sa le ocolesc,parcurseram circa jumatate din locul de veci al sufletelor adormite cand vad ca se opreste in fata unui monument cu o poza si un nume gravat pe acesta,curios din fire ma apropii si zaresc femeia care era mama fetei iar numele acesteia era ,,Bella'',era vizibil doar prenumele caci numele disparuse,poate din cauza naturii sau femeia nu a fost trecuta pe numele sotului ei.
Radu:Un nume frumos pentru o persoana frumoasa.
Cataleya:Aveam 14 ani cand am pierdut-o dintr-o prostie,nu apuc sa spun mai multe caci lacrimile si suspinele nu inceteaza sa si faca prezenta.
O strang cat pot de tare in brate si incerc din rasputeri sa o fac sa-si revina.
Radu:Shhhh,totul este bine,va fi bine,iti promit,si ii mangai parul.
CITEȘTI
Cataleya
Ficțiune adolescențiAm pus jos matura iar cu multa putere imi scutur cenusa de pe hainele mele,abia asteptand ca seara sa se lase iar eu din cauza oboselii sa pot dormi ca in copil mic ce sunt... Eu sunt Cataleya Dark si am 16 ani,mama ce dor mi-a fost sa rostesc acest...
