Cataleya

68

Cataleya:De ce?? Te rog mai stai putin...
Radu:Tema la mate nu se face singura sa stii..
Spun si incep sa o gadil.
Cataleya:Inca 30 de minute.
Radu:E destul de tarziu.
Cataleya:Vreau sa-ti arat ceva.
Radu:Off, bine.
Cataleya pov.
Ii iau mana dreapta in mainile mele si incep sa-l tarasc dupa mine pana afara.
Radu:Cata, e frig...
Cataleya:Stiu...nu stam mult...haide
Si il trag in continuare pana ajungem pe prispa care se afla aproape de spatele casei.
                    Uite!
Ii spun dupa ce ma asez pe patura deja existenta in acel loc luminat doar de razele lunii care se strecurau prin ramurile golase ale frunzelor.
Radu:Da, e foarte frumos acest loc.
Spune in timp ce se aseaza si el.
Cataleya:Aici stateam cu mama cand eram mica si cantam.
Radu:Stai, canti?
Cataleya:Cantam...
Radu:Ohh...Imi pare atat de rau pentru tine...
La scurt timp incepe sa-mi mangaie parul insa simte cand lacrimile incep sa-mi inunde ochii.
             De ce plangi?
Cataleya:Nu mai conteaza, sa stii ca au trecut cele 30 de minute..trebuie sa pleci.
Spun si ma ridic stergandu-mi lacrimile de la ochi.
Radu:Ce naiba ai Cataleya? De ce incepi iar cu plansul?
Cataleya:Ti-am spus, nu conteaza.
Radu(in timp ce se ridica): Esti...esti...
Cataleya:Ce sunt?
Radu:Nu conteaza, chiar aveam nevoie de o fata ca tine.
Ma ia brusc in brate stil mireasa si ma duce in casa.
             Sa stii ca nu mai plec in seara asta.
Cataleya:Nu-mi pasa.
Radu:Nu-ti pasa?
Cataleya:Exact.
Radu:Atunci hai sa ne despartim.
In mintea Cataleyei:
Ce-am spus...O nu....Iar m-a luat valul...El nu este ca Dalia sau ca ceilalti...El nu stie ca am unele momente in care efectiv nu ma mai intereseaza nimic de viata si sunt o nesimtita.
Vrea sa plece insa il opresc.
Cataleya:Radu, nu, te rog, stai.
Alerg la el si il iau in brate.
Radu:Spune-mi toata viata ta, de la un capat la altul sa inteleg si eu de ce tot ai comportamentul asta.
Cataleya:Daca iti spun mai esti suparat?
Radu:Nu!(si imi saruta fruntea)