Sunt dinou la şcoală, în corpul lui Soo mi desigur, nu mai aveam planuri. Cum să-l fac pe JungKook să mă bage în seamă? Trebuie să mă concentrez şi pe testul la mate!
Astăzi la cantină, mă uitam la tine, m-ai observat dar de data asta nu m-ai mai ignorat şi ai venit lângă mine.
JK:- spune-mi numele tău.
Eu:- Eun Gi *înecându-mă cu mâncarea* vreau să zic Soo mi, Soo mi e numele meu!
JK:- nu ai uitat ce s-a întâmplat ieri, aşa-i?
JungKook mă apucă de mână, mă ține strâns şi ne ridică mâinile sus la nivelul capului nostru.
JK:- De acum eşti a mea!
Eu:- Te-ai schimbat foarte mult...
JK:- Ne cunoaştem de mai mult timp şi nu-mi aduc eu aminte?
Văzându-l dinou aşa aproape, el nici măcar nu mă cunoaşte, adică doar dacă n-aş fi murit. Lacrimile încep să curgă din ochii mei, cel mai rău era că nu le puteam oprii, îmi era prea dor de noi JungKook!
JK:-y-ya, de ce plângi? Te-am strâns tare? Yah, se uită lumea! Încetează, o să creadă că sunt un violator!
Eu:- Vrei să spui, că eu plâng aici şi ție îți pasă doar de cum te văd alții?
JK:-yah! Spune-mi odată de ce plângi!
Eu:-începi să mă dezamăgeşti Jungkook, dinou!
Atunci am plecat de la masă şi nu m-am mai uitat înapoi, nu pot să cred ce ai ajuns!
CITEȘTI
Ghost! |SEEN
FanfictionCum te-ai simții atunci când nu vrei să accepți realitatea şi totul se întoarce asupra ta? Cum te-ai simți ca singura persoană pe care o iubeşti să te ignore? sau cel puțin sa crezi tu că o face!
