Eu cu JungKook stăm dinou în locul în care stăteam odată, sunt atât de fericită, în sfărşit sunt dinou aici, dar....tot o sa trebuiască să plec. Ar fi bine să-mi accept soarta. Şi să-l las să trăiasca.
Eu:-Ascultă, poimâine petrecem toată ziua împreună! Ok?
JK:-normal, să vezi ce-ți fac!
Eu:- Ziua în care-mi iau rămas bun! Psh, sunt în al corp, ți-aş sugera să stai locului. Tot nu înțeleg, de ce am rămas aici? Nu ar trebuii să mă duc în rai sau ceva?
JK:-Habar nu am.
Eu:- Poate trebuie să îmi iau la revedere şi să mor împăcată!
JK:- Nu nu cred că e asta! Ceva ciudat s-a întâmplat de la început!
Eu:-Ce?
JK:-Atunci când ai murit, în brațele mele, oamenii care au dat peste tine cu maşina mi-au spus să te iau pe tine şi să vin cu ei ca sa ajungem mai repede la spital, dar eu am coborât pentru a merge la şcoală şi am avut încredere în ei sa te ducă la spital, şi aşa cum nu ai nici o rudă, nu te-a căutat nimeni, ce au făcut oamenii aceeia cu tine?
Eu:-hahaha, deci tu vrei să spui că m-ai lăsat cu oamenii care tocmai mă călcaseu? Adică m-ai lăsat cu criminalii?!!!!
Jk:- Îmi pare rău, eram mic şi disperat...poate...nu-mi aduc aminte prea bine.
Eu:-Erai mic anul trecut...Oricum trebuie să aflăm!
CITEȘTI
Ghost! |SEEN
FanficCum te-ai simții atunci când nu vrei să accepți realitatea şi totul se întoarce asupra ta? Cum te-ai simți ca singura persoană pe care o iubeşti să te ignore? sau cel puțin sa crezi tu că o face!
