34.Recunoaşterea

479 51 0
                                    

     JungKook se opreşte la auzirea spuselor mele şi se uită şocat la mine, în timp ce stătea pe mine. Se rostogoleşte în dreapta mea şi respiră greu parcă tremurând.

JK:-Ce sti despre mine? Chiar îți place să mă torturezi?

Eu:- Când am murit, ți-am spus că mereu voi fi lângă tine, nu am acceptat faptul că am murit şi m-am ținut după tine, şti cât de dureros a fost să nu mă bagi în seamă?

     JungKook mă apucă de față şi se uită în ochii mei.

JK:- Tu...chiar eşti Eun Gi?

Eu:-da, am posedat fata care stă în casa mea acum.

JK:- Mă sperii, t-tu...chiar eşti o fantomă? *îndepărtându-se de mine* De ce continui să mă batjocureşti? Crezi că Eun Gi e un motiv de glumă?

Eu:-Ştiu că pare ciudat, dar abia acum am aflat şi eu că pot poseda lumea. Şi voiam să-mi iau la revedere..

JK:- E- Eun Gi...*luându-mă în brațe*

Eu:- yah! Idiotule, uite ce ai ajuns fără mine! Playboy? Huh? Waaa eşti incredibil, să nu mă mai dezamăgeşti că o să fiu mereu cu ochii pe tine! Găseşte-ți o iubită cuminte, şi tu să asculți de ea! Da?

JK:-Îmi pare rău că nu te-am recunoscut!

Eu:-Să nu te mai comporți aşa cu fetele! Erai pe cale să mă violezi nătângule!

Jk:- yah, acum că te cred că eşti Eun Gi nu înseamna că trebuie să mă jigneşti! Să sti că încă pot să o fac!

Eu:-Meriți! Şi nu! Nu o vei face!

Ghost! |SEENUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum