Eu:-Aşteaptă puțin!
Fug repede din cabană şi mă duc la Eun Gi ce părea să doarmă pe jos, ochii îmi lăcrimau automat, nu ştiam dacă de fericire sau pentru ca am văzut-o pe Eun Gi în persoană!
Eu:- Eun Gi!
Eun Gi:-JungKook....mă simt aşa slăbită, ce se întâmplă?
Eu:- trebuie sa mergi la cabană! Vino!
Eun Gi:-o-ok! *se ridică slăbită de puteri şi mergem*
Uitându-ma la ea cum nu poate sa meargă bine era dureros, aş fi vrut sa o iau în brațe, cred că dispare deoarece este aproape de corpul ei..
CITEȘTI
Ghost! |SEEN
FanficCum te-ai simții atunci când nu vrei să accepți realitatea şi totul se întoarce asupra ta? Cum te-ai simți ca singura persoană pe care o iubeşti să te ignore? sau cel puțin sa crezi tu că o face!
