Alastair

Capitolul 4

"Fata periculoasă"
Alastair Wallace

Aceeași încăpere scufundată în întunericul sumbru. Aceleași sentimente reci mă acaparează.

Nu azi!

Mă răsucesc și mă îndrept spre baie. Dușul rece îmi îngheață gândurile negre ce-mi jucau prin minte. Mă îmbrac cu blugii negrii, puțin tăiați, un tricou luat la nimereală, dar la fel de negru și bocancii preferați . Îmi iau și jacheta neagră și mă îndrept spre Lexy. Tot neagră și ea.

Ți-a murit umorul și ții doliu, vocea subconștientului își bate joc de mine.

Torsul micuței mele mă relaxează de fiecare dată când pornesc la drum. Trec printre mașinile ce stau la coadă infernală de seara . Cum îi zic eu .

E ora 21:00, iar eu trebuie să fiu la casa fraților Zwen, care dau petrecerea bobocilor an de an. Nu-i de mirare că sunt putrezi de bogați și n-au ce face cu teancurile de verzișori, dând petreceri pentru fiecare rahat de sărbătoare sau când le vine câte o idee prostească de a se distra, costumați în cine știe ce. Nu mai zic că anul trecut au dat o petrecere în care presupusa temă era să te deghizezi într-un animal. Oameni care se cred la grădiniță să se deghizeze, mai ales în porci sau vaci...

Parchez în fața vilei cu două etaje, vopsită într-un alb deranjant la lumina zilei și plin de sticlă perfect lucioasă. Pun piedica și întru în casă, unde muzica se aude din stradă.

—Alastair! aud o voce cunoscută și mă răsucesc.

Katrina Theresa Johness este luneta sediului. Este bruneta care i-a furat inima unuia dintre frații Zwen, mai exact lui Murray. Cu toate că ea nu-i prea dă importanță, fraierul ăla încă îi face curte, iar ei îi cam place, din câte văd. Este studentă în anul 3 la Botanică și Microbiologie și mâna dreaptă al lui Andreas când vine vorba de acte și dosare. Bineînțeles când are nevoie de ajutor.

—Ceilalți au venit? ridic o sprânceană.

—Toți! pare bucuroasă. În afară de lipitoarea roșcată și frumosul ei, își dă ochii peste cap.

Am uitat să menționez că bruneta a avut ochi pentru românul nostru și a cam rămas cu ei în soare când a apărut Cate. Nu prea o... agrează.

—Și am mai adus pe cineva! îmi dă vestea cu un entuziasm de nedescris.

—Ți-am zis să nu mai ...

Observ o claie de păr blond care râde alaturi de un grup care pare a fi al meu.

—Alastair! Hei, alo! bruneta cu forme fenomenale își flutură mâna ei micuță în fața ochilor mei. Ai auzit ce am spus?

—Nu mă ajută muzica, găsesc o scuză rapidă.

—Am zis că e blondă, micuță, maxim 1,60, ochi fenomenali, forme bestiale și deșteaptă foc! îmi spune cu un rânjet malefic. Cristian îi cam face ochi dulci blondei, continuă, iar eu îi fac semn să mergem spre grupul nostru de prieteni.

Ne îndreptăm spre grupul vesel și observ că blonda e între Zen și Cristian pe canapeaua lungă. Îi salut și mă așez pe un fotoliu de lângă canapea.