Învățărurile familiei Macovei

1. Casa pe stâncă

    Caleb, un copil cu ochi calzi, în vârstă de zece anișori, termină de aranjat și ultima farfurie pe pătură. Aruncă o privire în ansamblu, și rămase mulțumit de priveliștea ce se așternea în fața ochilor lui. Pusese o pătură multicoloră pe iarbă și așezase cu dibăcie farfuriile, tacâmurile și bucatele pregătite de mama lui.
Cu siguranță tatălui său îi va plăcea.

- Tată, prânzul este gata! strigă el cu glas tare, astfel încât să se facă auzit de tatăl său care muncea cu zor.

    Așa cum se obișnuise deja, Caleb străbătea în fiecare zi distanța dintre căsuța lor și locul acesta, pentru a aduce prânzul. Nu numai ca îi făcea plăcere să asculte de mama lui și să își împlinească cu desăvârșire misiunea, dar mai mult decât atât, își dorea prezența tatălui său - un om foarte înțelept. Acesta lucra cu îndemânare în construirea unei case pentru o văduvă cu cinci copii.

- Vin chiar acum, strigă tatăl bucuros. Ai adus Cartea?

- Desigur, răspunse Caleb și luă în mâinile sale micuțe Biblia cu coperți aurii.

   Tatăl se apropie de copil, luă Biblia cu respect și citi câteva versete din Psalmul 23. Caleb ascultă cu urechile ciulite meditând la Cuvântul lui Dumnezeu. Tatăl rosti binecuvântarea pentru prânz și apoi se așeză la masa improvizată.

- Tată, când este gata casa? întrebă Caleb curios. Privirea îi fugi spre locul din care tatăl său venise, analizând cu atenție lucrarea.

- Oh, fiule, durează. O casă trainică nu se construiește atât de ușor precum crezi. Abia am pus temelia!

- Dar tată, de ce avem nevoie de o temelie? Am putea construi direct pe pământ și ar lua mai puțin timp. Nu-i așa că ți-am dat o idee genială? spuse Caleb, cu ochii licărind de încântare.

Tatăl zâmbi în timp ce înfulecă din prânzul gustos. Îl trase pe Caleb mai aproape de el, îl mângâie pe creștet și zise:

- Mă tem ca nu este deloc o idee bună. Vrei sa știi de ce?

Caleb încuviință și așteptă răbdător răspunsul tatălui său, doritor să audă o nouă învățătură.

- Fiule, în construirea unei case, lucrul de bază este temelia. Dacă ea nu există, sau este construită greșit, atunci clădirea nu va dăinui în timp. La o simplă furtună, există pericolul ca locuința să se dărâme în întregime.

- Oh, într-adevăr? Nu am știut acest lucru.

- Temelia este cheia care ține în picioare întreaga clădire. Este foarte important să fie construită corect, pentru ca atunci când vor lovi apele, casa să rămână statornică. De asemenea, este important și locul unde este pusă temelia. Știi că există un loc bun și unul rău, conform Bibliei?

- Nu știu, care sunt acelea?

- Un loc în care cineva își poate construi casa, este pe nisip. Acum gândește-te la asta: într-o zi poate veni o furtună neprevăzută și furioasă! Vântul poate sufla cu putere; și ploaia poate cădea atât de mult încât apele se vor umfla peste măsură și vor înghiți tot ce le va sta în cale. Chiar și căsuța noastră nu se va putea ține pe nisipul moale ce va aluneca sub ea. Astfel, din cauza unei furtuni, temelia locuinței se poate dărâma... împreună cu tot ceea ce a fost clădit deasupra.

- Oh, nu! Atunci cum putem avea o casă care să reziste în vremuri grele? Să reziste la vânt și... și unei furtuni?

Tatăl zâmbi din nou și își întrebă fiul:

- Crezi că poți găsi pentru mine pasajul din Matei 7:21?

Caleb îl privi nedumerit și zise: