Strainul de langa mine || Cristi Munteanu

"Prietene"

Irina stătea ca in fiecare zi uitându-se pe pereți și gândindu-se la toate amintirile pe care le avea cu cel care nu era acum lângă ea.Trecuse deja 1 luna.O luna grea in care zilele treceau ca anii.
Se gândea la un trecut frumos pe care îl trăise,un trecut cu amintiri pline de romantism.
Ajunse a își aminti tot și își aduse aminte și de prietenul imaginar.Nu o mai sunase de 2 luni dacă nu mai mult.Era ciudat,pana acum o suna mai mereu.Ce se întâmpla cu el?
                            12:35
Irina:Hei.Ce faci?Ai pățit ceva? Nu m ai mai sunat de ceva timp.

Lasă telefonul pe noptiera și se ridica ușor din pat.Se uita pe geam cum picăturile se loveau agresiv de fereastra.
Telefonul ii suna.Era Vlad.
"-Ce faci?
-Neața.Bine,tu?
-Ești bine?Cum te simți?
-Te-as putea intreba același lucru.
-Bine,dacă așa joci.Vin la tine,tine USA descuiata.
-Bine."
Irina zâmbea.Cineva nu uitase de ea și acel cineva era Duțu.O suna mai mereu sa o întrebe ce face si asta o bucura.De Mădălina însă se îngrijora ,se schimbase.Nu mai era aceeași fata buna și draguta.Insa asta nu o privea pe ea și i de spunea de nenumărate ori de către ea.
Își aduse aminte de o promisiune pe care Cristi i-o făcuse in urma cu ceva timp.

"-As sta in brațele tale ani și tot nu m-as satura.ii spuse Irina zâmbindu-i.
-Abia aștept ziua in care îți voi pune inelul pe deget.ABia aștept ziua in care vei fi a mea cu totul.ii mărturisi acesta sărutând-o pe frunte.
Irina zâmbi.
-Imi promiți ceva?
-Orice bebe.
-Promite-mi ca nu ma vei părăsi niciodată și nu ma vei răni.Promite-mi ca nu îmi vei face inima bucăți.
-Promit.Voi fi lângă tine.Te voi strânge de mâna și vom trece peste toate.Promit."

-Oare când iti vei reveni? De ce stai atât? De ce vrei sa ma faci sa sufăr? Mi-ai promis...

Usa se deschise pe ea intrând Vlad.In mâna avea un buchet imens de flori,mai exact trandafiri.
Irina zâmbi și lua trandafirii strângând-l in brațe strâns.
-Aseaza-te pe canapea.Ma duc sa iau laptop-ul sa ne uitam la un film?spuse Irina trăgându-și nasul.
-Iar ai plâns?o intreba fiind îngrijorat.
Irina își lasă capul in pământ.
-Uite cât ai slăbit.
-Pot sa spun același lucru și despre tine.Acum chiar ești scobitoare.
Oftatul amândoi.Vlad se uita la ea și o lua strâns in brațe pupând-o pe frunte.
-Vom trece peste tot,vom fi din nou toți 4 și vom fi Fericiți.
-Vrei sa ieșim?La o plimbare?
-De acord.
Se imbracara și ieșiră din apartament.Treceau pe lângă parcul in care Vlad și Mădălina avuseseră primul lor sărut.
-Te gândești la ea,nu?
Vlad încuviința din cap,abținându-se a da frâu liber lacrimilor ce zăceau in el.
-Ai mai vorbit cu ea?
-Nu vrea sa vorbească cu mine.
-Te doare ,nu?
-Ce întrebare,normal ca ma doare.
Liniștea pusese stăpânire pe ei pana ce Vlad se hotărî sa o spargă.
-De ce s-a schimbat?
-Oamenii se schimba din multe motive.Depinde de om.
-Tu ce crezi?
-Nu știu.Poate a intervenit ceva sau cineva.O influența ce ii spune ce sa facă,când sa facă și cum sa facă.
-Nu vreau sa cred asta.spuse Vlad.
O liniște de mormânt se lasă între cei doi.

-Greta! Vino repede!
-Ce s-a întâmplat?spuse asistenta adusă rapid de doctor .
-Adu electroșocurile ,pierdem pacientul!

Cristian pov

Florile se mișcau ușor in adierea vântului de primăvara.Glasul lin al iubitei mele îmi răsuna in ureche.Pantalonii albi și bluza albă pe care le purtam se mișcau și ele ușor.
-Iubitule.....
Imi întorc capul ,însă nu ii văd chipul fin al iubitei mele.
-Irina?Unde ești?
-Nu sunt ,Cristi.Eu sunt acasă.Tu ai plecat.Esti mai bine acolo unde te-ai dus.Te iubesc dragule,nu uita.Indiferent de ce vei alege , iubirea mea pentru tine va dăinui pe vecie.
-Cum adică? Irina,nu vreau sa plec altundeva decât unde ești și tu.Nu vreau sa trăiesc fără tine.
-Adio iubitule.
-IRINA!
Vocea înceta a se mai auzi.Ramasesem singur in pustietate.Campul plin de flori însă îmi dădea o viziune plăcută.
Înaintez sperând sa gasesc ceva sau pe cineva.Merg puțin și dau de o usa,o usa albă.Stateam și ma uitam neutru la acea usa solida de parc ar fi fost un artefact. Nu voiam sa o deschid ,nu voiam sa aflu ce este de după usa,nu voiam decât sa ma întorc la familia mea,la prietenii mei,la viața mea,la tot.
Și pe urma am văzut o pe ea...
-Denisa?

Autorul povestește
Era undeva la ora 13:30. Irina zăcea in pat.Se uita la pereți,la ceea ce o înconjura și pentru o data in viața avu timp sa se gândească la toată viața ei.
Își aduse aminte de tot ce trăise,de prieteni,de vechi relații...de familie.
"-Alo?
-Alo?Irina? Ce faci?
-Buna,pot sa știu cu cine vorbesc?
-Sunt Andrada ,probabil nu m ai trecut in contacte.
-A da,scuza ma nu prea mi a stat gândul la asta in ultimul timp.Da,de ce ai sunat?
-Cred ca știu cine este cel care l a lovit pe Cristi cu mașina.
-Serios?!
-Da.
-Cum..? Când..? Ce...cum?
-Sursele nu se spun.Ne întâlnim la cafenea?
-Sigur ca da,acum.
-Ok ."
Irina rămase surprinsă.Nu se aștepta la Andrada sa găsescă "criminalul" și nici sa o ajute cu ceva.Adica era undeva pusă intrebi situație ciudata,iubitul zăcea in spital și ex-ul lui era cu actuala lui...
Irina merse pana la cafeneaua la care i se spuse sa meargă.Se așeza la masa imediat ce o văzu pe Andrada.
-Povestește mi tot.ii souse Irina rapid.
-Am o verișoara care este polițista, a găsit câteva date ,locul,ziua,numărul mașinii,etc. Ma rog,ceea ce e important este ca acum el e la interogatoriu.Se afla la secția de poliție.
-Doamne,îți mulțumesc mult Andrada ca ma ajuți . Îți mulțumesc foarte mult.
Ii lua mâinile Andradei in ale sale.
-Nu ai pentru ce.Suntem prietene.ii spuse zâmbind.

Lumea asta te distruge,te induce in eroare, fura tot si apoi fuge, te raneste si te doare!

Buna!
Ce face "familia" mea?Inca mai sunteți aici? Am lipsit cred ca mai mult de 1 luna jumătate ,motivele fiind simulări,teste și lipsa de interes.Nu am avut chef sa fac nimic,sa scriu nimic,nu am avut chef de NIMIC.Insaaa m am întors ,dacă încă mai sunteți aici ,familia mea de 11k ❤️❤️❤️,lăsați un comentariu cu orice.
Va pup dulceeee💞