Ceva nou

1.2K 50 9
                                    

Irina pov.

Anul 2018

-Mai avem mult?
-Nu mai este mult.imi raspunde mama fiind concentrată la drum.
Imi continui desenul cu familia mea ,inspirat dintr-o poza.Imi amintesc perfect ziua cand am facut-o.
Eram in Cipru.Stateam si admiram plaja superba si valurile marii învolburate.Imi mutăm ochii de la un lucru la altul ,fiind surprinsa de ceea ce vad.Era splendid!
Tata era interesat de roci.Ii plăcea să le studieze si sa le examineze.Iubea sa vada din ce erau facute,sa le analizeze.Gasise o rocă pe plajă,pe care,după ce a examinat-o,mi-a dat-o mie spunandu-mi :"Este mai prețioasă decât iti poti imagina.La fel ca tine.Mica dar măreață."
Acele cuvinte le-am notat în jurnalul meu.Le recitesc cand vreau sa imi aduc aminte de el...Imi aduc aminte de faptul că pot face orice,ca nimic nu ma poate doborî si ca trebuie sa lupt.
Fratele meu,pe de altă parte,era oaainoat de calculatoare.Ii plăcea să rezolve probleme legate de Windows si toate chestiile astea.Cauta informatii despre Cipru.Despre formarea acestei micuțe și frumoase insule.
Cipru a rămas insula noastra...in inima noastră a rămas importanta deoarece a fost prima si ultima oara cand am călătorit în familie.
-Jos!spune mama si deschide usa, ieșind din masina.
O urmez si ma uit la bloc.Chiar mi-a lipsit apartamentul de aici.Mi-a lipsit marea...
Iau un bagaj si incep sa urc cu el.
-Va fi bine,scumpo!spune mama încurajator.
Ii zâmbesc și continui sa urc scările,impiedicandu-ma in propriile picioare.
-Dracie!tip ,cand imi scap bagajul pe picior.
-Fii atentă,Iri!îmi spune mama si râde de mine.
- In loc sa imi spui :"Lasa ca iti trece" sau mai stiu eu ce ,tu râzi?!intreb eu indignată.
Este foarte diferită mama mea de celelalte mame.Este copilăroasă...uneori mai copilăroasă ca mine,iar pe mine chiar este greu sa ma întreci.
• • •
"Astazi a fost o zi oarecum normală.Ne-am mutat.Apartamentul vechi a ars în flăcări,asa ca am venit aici...in apartamentul din Constanța.As fi vrut fie si tata si fratele meu aici.Sa fim o familie întreagă.Sa râdem împreună si sa ne jucam jocuri.Sa ma alinte,iar Denis sa ma atragă de obraji cicalindu-ma de faptul sunt scundă.Numai el făcea asta,intenționat pentru a ma enerva.Se amuza pe faptul eram asa drăguță cand ma enervam.Dar ma iubea mult,si stiu asta.Imi spunea de multe ori,si îmi făcea "castane".
În fine...liceul nou ma asteapta.Nu astept deloc asta.Aa vrea sa stau acasa decât duc văd alți oameni care stiu doar sa judece su își bată joc de altii doar pentru ca invata bine sau poarta ochelari sau mai stiu eu ce.Asta imindisplace cel mai mult la oameni. Judeca înainte cunoască.
Tata îmi spunea mereu ca inima mea este ca un palat.Trebuie sa am grija pe cine las sa intre.Unii vor lasa urme după ce pleacă,eu trebuind curăț mizeria.Sa nu am incredere in oameni este un principiu pentru mine.Mi-am invatat demult lecția."
- Haide Iri!striga mama la mine.
-Unde?
- Pe luna!raspunde sarcastică.La cina!Hai!
Ma ridic din pat,lăsând jurnalul pe noptieră de langa pat.
- Nu inteleg de ce scrii in acel jurnal tot.imi reproșează mama cand ajung la masa.
-Iar eu nu inteleg de ce te preocupa chestia asta.ii raspund eu pe acelasi ton.
-Poate pentru ca sunt mama ta.
-Pur si simplu simt ca ma eliberez.Esti mulțumită?
-Da.Puteai sa spui din start asta.
-Iar tu mai bine nuincepeai discutia.ii spun iritată.
-Irina...Nu mai fi asa...doar voiam să stiu.
-Dar nu îmi place să vorbesc despre asta.Stii si tu asta.Pana acum cand ma vedeai ca scriu in el nu te preocupa atat de tare.
- Am vrut doar să stiu ,Irina!Sa încheiem subiectul!
Eram deja nervoasă.Pana acum nu a spus nimic,dar o apuca acum.Stie foarte bine ce scriu in el si de ce il tin.Poate ca eu nu i-am confirmat niciodată asta ,dar până la urmă la ce ar putea fi folosit un jurnal?!Nu la multe lucruri,asta-i clar...

Heyyy!Acesta este al doilea capitol.Chiar as vrea foarte mult sa imi spuneti parerea voastră in legatura cu aceasta carte.Ce calități,ce defecte...Sa stiu cum pot remedia greșelile si sa le transform în calități.Pupici🖤🖤●

#719 cuvinte

Strainul de langa mine || Cristi MunteanuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum