Strainul de langa mine || Cristi Munteanu

Minciuni

Irina stătea sa se gândească la tot ceea ce auzise.Daca fata aceea mintea?Fusese mult prea cuprinsa de povestea pe care i-a relatat-o Andrada pentru a se gandi la posibilitatea de a fi doar o minciuna tot ceea ce ii spusese.

Ce s-a întâmplat?
Cristi ii trimisese mesaj.Nu ii raspunse,mai întâi ar fi trebuit sa i se confirme ca tot ce auzise fusese adevărat.L-ar fi acuzat degeaba pe săracul băiat.

De unde stiu ca toată acea poveste s-a întâmplat si nu ai nascocit-o?

Ii daduse mesaj Andradei.Primi după scurt timp o poza.O poza in care se sărutau

Photoshop.ii răspunse Irina.

Ii mai trimise o poza care chiar părea foarte reala.

Tot photoshop ar putea fi.

Atunci Andrada i-a trimis un videoclip.Unul la o petrecere in care erau amândoi .

Si asta este tot phototshop?întreba Andrada.

Picătură cu picătură cădeau pe chipul fin al Irinei.Era dezamăgita...dezamăgita ca trăise in minciună.Gândurile ii zburdau numai la faptul ca ar putea sa o fi înșelat si pe ea.Ii era teama.Ii era teama de singurătate.
Pleca spre apartamentul ei.Intra si își șterse lacrimile pentru ca mama ei sa nu o vadă.
-Buna scumpo ..ce este?S-a întâmplat ceva?Ce ai patit?
Irina ii zâmbi fals.
-Nu am nimic,mama.Sunt bine.De la curent probabil.
Mama își cunoaște cel mai bine propriul copil,știe când minte si când nu.
-Daca vrei sa vorbești cu mine ,eu sunt aici,ok?
Irina dădu aprobator din cap si își lua in brațe mama.
Intra in camera ei si își încuie ușă.
Telefonul ii suna."Baby❤".Avea de gând sa ii șteargă numele.
De ce nu ii răspund?Oricum va trebui sa vorbesc cu el,va trebui cândva sa ii confrunt privirea si va trebui sa discutam.isi spuse ea

Avea nevoie chiar acum de prietenul ei care era mereu langa ea atunci cand avea nevoie.Insa acel prieten nu ii mai daduse niciun semn de o gramada de timp.Ii era dor de el,desi tehnic asta insemna ca ii era dor sa vorbeasca singura.Ii dadu mesaj.Se uita indelung la telefon timp de 15 minute dar fara niciun rezultat.Isi sprjini capul de usa si se uita pe fereastra.Isi aminti de vremea cand avusese primul ei iubit.Da,sigur...iubit la 8 ani.Aia nici nu se putea numi relatie la o varsta asa frageda.Era o joaca pentru ei ,traiau intr-o lume perfecta fara greutati pentru ca erau mici.Nici nu stiau ce este aia iubire,nu stiau inca ce este aia viata.Era acel baiat pe care il cunostea de cand erau mici "Dan" si ii placea sa il alinte "Danut".Erau doi dragalasi cand ii vedeau cum se tachinau.

Irina zambi la amintirile ei.Nu avea nici cea mai mica idee ce va urma sa se intample in viata ei.

Telefonul ii suna.

0753226109 aparu pe ecranul de pornire.Se incrunta.Nu cunostea numele insa raspunse la telefon.

-Alo?

-Buna.Irina?

-Ummm...da.Pot sa stiu cu cine vorbesc?

-Oh,am uitat.Sunt David.

Irina isi aduse aminte cand ii spusese ca o va suna.Si se tinu de cuvant.

-Aaa...scuze.Am avut o zi incarcata ,am uitat de tine...adica nu..nu am vrut sa sune asa scuze,am uitat sa te trec in telefon si...offf.Am facut-o de oaie ,nu?

David rase incet.

-Cam da.

Incepura amandoi sa rada.

-Am inteles ce ai vrut sa zici,stai calma.

Irina expira usurata.

-Ai timp sa vorbesti adica daca ai zis ca ai treaba ma gandesc ca...