Strainul de langa mine || Cristi Munteanu

Accidentul

Ascultați melodia in timp ce citiți si dați replay de care ori este nevoie,va ajuta sa intrați mai mult in poveste.Lectura plăcută

NEXT LA 25 DE VOTURI

Irina se uita in jur.Era frumos.Era foarte frumos.
David se uita la ea cu căldură.O simpatiza,nu neapărat se îndrăgostise de ea,dar ii placea.Nu credea in dragoste la prima vedere,atât el cat si ea.La prima vedere doar placi persoana din punct de vedere fizic,nu te poți îndrăgosti.Din punctul lor de vedere asta ar fi imposibilp.
David zambea in timp ce se uita la Irina.Aceasta observa.
-Am ceva pe fata ?întreba Irina.
David surâse si dădu negativ din cap.
-Ai prea multa frumusețe.
Irina roși si își lăsa capul in jos.David se apropie de ea si isi trecu mana ușor prin parul ei care aluneca galant pe spate.Irina își ridica capul ușor si se uita in ochii ce o fermecara de la o prima privire.Mana lui ajunse la obrazul ei.I-l mângâia încet in timp ce ii zâmbea.Se apropia de ea.

La naiba,Irina.Ce faci aici?

Irina se retrase repede si tuși fals.David își retrase si el mana,fiind jenat de situatie.
-Poate este cazul sa plec.
David se uita la ea.
-Haide sa te conduc.
Irina dădu aprobator din cap.
Telefonul ii suna.
"-Da,Cristi.
-Buna ziua.
-Buna ziua.Cine sunteți?
-Dumneavoastră sunteți iubita domnului Cristian Munteanu?
-Da.De ce?
-Domnul Cristian Munteanu a avut un accident de mașină.Este intr-o stare grava.Acum a ieșit din operație este sub supraveghere.Ați fost ultima persoana pe care a apelat-o așa ca v-am sunat.
Nu se auzi niciun sunet din partea Irinei.
-Doamna?
Irina scoase un sunet care dădea spre un " da"
-Suntem la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanta.
-Da,multumesc.
-O zi buna."
Irina nu ii mai răspunse si închise.Telefonul ii căzu pe iarba.Cazu in genunchi uitandu-se spre pământ ,lacrimile curgandu-i pe chipul sau.
-Irina?Ce este?Ce ai pățit?
Irina plangea in continuu.
-Cristi ! tipa printre suspine.
-Ce a pătit? Te rog linisteste-te.
Cum putea sa se liniștească cand iubitul ei zacea pe un pat de spital?
Dădu cu pumnul in pamant de nervi.
-A avut un accident.
Vorbea greu.
David o ridica de pe pământ si încerca sa o liniștească.
-Ce spital?
-Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanta.
David nu mai stătu mult pe gânduri si o lua pe Irina ajutand-o sa meargă.Se îndrepta spre un taxi.
Au intrat in primul taxi găsit.Irina era absenta.Își amintea poate pentru ultima data zambetul iubitului sau.Își amintea de ochii lui ciocolatii in care se pierdea in fiecare secundă in care il privea.Își amintea de săruturile plin e de iubire pe care i le oferea si de momentele pe care le petrecusera impreuna.Își amintea de iubirea lui pe care i-o arata prin gesturi minuscule.
Brusc simți un cuțit in inima.Simți o înțepătură adâncă.Strânse din ochi . Nu putea,nu ar fi putut sa trăiască fara el.Il iubea.Inima o durea,avea o rana care nu putea fi acoperită cu orice antibiotic,ea avea nevoie de el.Avea nevoie de îmbrățișările lui calde.Avea nevoie sa ii simtă inima cum bate lângă ea,doua jumătăți unite.Insa nu era acolo...
Cobori in graba din taxi.
-Doamna,doamna.Unde va duceți?
Irina se opri din drum si își îndrepta privirea spre bruneta ce stătea in fata unui calculator.
-Pe cine cautati?
-Cristian Munteanu.
Femeia se uita câteva secunde pe calculator si ii răspunse.
-Sunteți vreo ruda?
-Iubita.
-Camera 245, etaj 2.
David o prinse din urma si începu sa grăbească pasul.Irina se mișca mult prea repede,prinsese o viteza destul de mare pe scări, astfel încât atunci când ajunse pe holul corespunzător nu avu mult pana sa cada.Intra val-vârtej pe ușă camerei de spital 245.
Cristian zăcea intr-un halat alb pe acel pat de spital.Avea ochii închiși ,capul bandajat ,un picior si o mana in ghips.Avea acea masca de mentinere a pulsului pusa pe fata si o perfuzie la mana.
La imaginea pe care o văzu ochii Irinei începu sa se umezeasca,fata ei fiind năvălita de mii de lacrimi.
Statea acolo,in pragul ușii fara a se mișca .Era ca o statuie,fara trup,fara suflet,fara expresie faciala,fara viață.Stătea si privea.Privea îndurerata ceea ce nu ar fi vrut niciodată sa vadă.Simți din nou înțepături in inimă, insa de data asta nu fu doar un cuțit,ci mii de cuțite ce ii străpungeau inima.
-Doamna ,ce faceți?Nu aveți voie sa intrați.spuse un doctor ce dădu sa intre in sala pacientului sau.
David ajunse rapid in urma Irinei gâfâind.
-Irina haide sa ne așezam.ii spuse el.
Irina nu mișca.Nu avea nicio reacție.
-Doamna va rig sa ieșiți.
-Irina te rog din suflet ,hai pe scaun.
Pana la urma fu trasa de către David pe un scaun .Stătea cu capul rezemat de perete.Își scoase telefonul din buzunar in timp ce văzu ca Vlad tocmai o suna.Era fratele lui,trebuia sa știe.
"-De ce morții mei nu raspunde deloc Cristi la telefon?tipa Vlad in telefon.
Irina refuza sa raspunda.
-Alo?Irina?
-Doar ...vino la Spitalul Clinic de Urgenta sala 245 etajul 2."

I se pusese un nod in gat.Închise telefonul,lasandu-l pe Vlad cu un semn de întrebare.
David o mângâia pe spate încercând sa o linisteasca,insa fara rezultat.

In cealaltă parte a povestii , Andrada avea o disputa.O disputa cu Marina.
-Ești idioata?! Ce dracu' ai făcut?
-Eu i-am zis sa frâneze.Nu mai tipa la mine,poate este cazul sa tipi la Iulian.
-Si tu,șofer prost ce ești.ACUM L-AI BAGAT IN SPITAL.Îți dai seama ca putem intra la pușcărie?
-Voi,nu eu.Eu le voi spune ca voi m-ati pus.Am o soție, am 2 copii,am o familie nu voi ispăși pedeapsa voastră.protesta șoferul.
-Băiețică,asculta aici la mine.Eu te-am pus sa frânezi.Daca nu ești in stare,atunci stai dracului acasă la tine.ii răspunse nervoasa Andrada.
-Asculta puștoaico.Eu îmi vreau banii.Punct.
-Crezi ca vei primi ceva desteptule?Tu vezi in ce ne-ai băgat?se baga si Marina in discuție.
-Sunteți doua amărâte bune de nimic,nu stiu ce era in capul meu când am făcut o înțelegere cu voi.
-Amărâtă este ma-ta ma sărăcie.Un inel de-al meu valoreaza cat toată viață ta.spuse Marina sărind la el.
Andrada o ținea se solduri pentru a nu se repezi la șoferul ce se ridicase nervos de pe scaun.
-Veți vedea voi.O sa vedeți cu cine v-ați pus.spuse Iulian ieșind din camera si totodată din apartament.
Cele doua fete oftară.
-Si acum ce facem?Eu nu vreau la pușcărie...spuse Marina începând sa bocească.
-Revino-ti fata.Găsim noi ceva.Acum va trebui sa vedem ce facem cu șoferul asta.
Marina își continua pedichiura .
- Pai...drăguță mea,trebuie sa scăpam de el,daca înțelegi ce zic.ii spuse Marina.
-Adică...?
-Exact.Cunosc eu pe cineva.Dar acum ar trebui sa mergem la Cristi.

Am postat si eu,așa ca de început de an nou.Sper ca ați început bine anul.Sper sa va placa capitolul.Va pui❤