Strainul de langa mine || Cristi Munteanu

Lacrimi de dor

*Ascultati melodia de la media in timp ce citiți.Dati replay daca este nevoie.*

Mădălina pov
Un ciocănit ma face sa tresar si sa pun cartea pe care o citeam pe mobila.
- Da?
-Buna.spune Vlad intrând în camera.
-Buna.Ce faci?il intreb eu facandu-i loc sa stea lângă mine in pat.
-Uite..sper ca nu te-ai supărat glumele proaste facut de Cristi.se scuza el față se mine.
- Nu!Doamne,Vlad!Erau doar niște glume.Nu am cum sa ma supăr.Stai calm.Pe bune...
-Bine ca nu erai supărata.imi zâmbește el.De ce sa ascund asta?:are un zâmbet perfect.
-Haide,aseaza-te langa mine.ii spun eu.
Se așeză langa mine in pat.Mi-am pus capul pe pieptul lui ,iar el m-a luat în brațe.Ma simt bine...foarte bine...

După 1 luna

-Irina...îi spun ei încercând să o calmez.
-Cum?!Cum?!întreabă ea suspinand.
-Irina,calmeaza-te mai intai.Ce ar trebui să aștepte?
-Madalina,ti-am povestit toate momentele.Am crezut ca ma iubeste...spuse ea lacrimile curgandu-i si mai tare pe obraji.
-Offf...spun și o iau in brate.
Săraca...Cristi,ce îi faci?!
-Irina...Habar nu are ce pierde.incerc eu sa o încurajez.
- Ma lasi puțin singura?întreabă ea.
-Sigur.Sa nu faci vreo tîmpenie,te rog..
- Da.spune ea sec.Ies din camera si inchid usa.Avem noroc ca mama ei este plecată 5 zile in Franta.Pe 5 martie este ziua ei si de fiecare dată pleacă în vacanță.I-a lăsat Irinei tot ce trebuie.Off,imi este mila de ea.
Cristian,avem de vorbit!

Irina pov
-Ai putea sa vorbim prin mesaje?il intreb la telefon pe prietenul imaginar.
Acesta batu de doua ori in receptor.
"Cum te mai simti?"imi trimisese prietenul imaginar mesaj.
"Prost.Sunt dezamăgită de persoana la care țineam cel mai mult si la care ma asteptam cel mai puțin.."
"Ai vorbit cu acea persoana?"
"Nu.Nici nu am de gand.Nici nu am ce."
"Esti destul de încăpățânată."
"Mă cunosti de 2 ani.Stii cum sunt."
"Și totuși despre cine este vorba?"
"Despre persoana pe care o iubesc de la cer la pământ."
"Am inteles.Si ce a facut?"
"Si-a tras gagica.Ma doare cand imi amintesc toate momentele frumoase dintr noi.Acele zâmbete pe care ni le aruncam ca doi adolescenți naivi si îndrăgostiți.Acei fluturi in stomac care își făceau imediat apariția înaintea bătăilor de inima cand se afla la cativa centimetri de mine..Dar el a preferat să lase toate astea in trecut si sa treaca peste.A preferat să mă uite si sa isi faca o iubita.Nici o problema.Si eu pot face asta.Pot sa il uit."
"Nu,nu poti..pentru ca tu esti o persoana iubitoare.Nu esti o potipoanca care cauta numai sex si pe urmă trece peste de parca nimic nu s-a intamplat.Tu ai suflet Irina,unul mai mare decât crezi."
"Și atunci de ce m-a lăsat?De ce a vrut să treacă peste si sa ma lase balta?!"
"Nu iti pot raspunde Irina.Sunt atatea lucruri pe care poate el le simte sau nu.Poate nu este pregătit."
"Nu este pregătit pentru mine ,dar pentru alta este?!Si-a batut joc.Asta a facut."
"Nu mai gândi asa..."
"Așa este.Vorbim mai târziu."
"Bine.Ai grija de tine.Te rog."
Imi arunc telefonul in cealalta parte a camerei si incep din nou sa plâng.Lacrimi de dor,lacrimi fierbinți care ma obosesc din ce in ce mai tare cand imi aduc aminte:
~ Zâmbind,ma apropii de Vlad si Madalina.
- Ce faceti?îi intreb.
- Bine.Dar tu esti asa veselă ca esti la scoala?ma întreabă Vlad ironic.
- Nu stiu nici eu.Dar am un vibe bun.ii spun zâmbind.Umm...Cristi?
- Nu stiu pe unde este.Trebuia să ajungă.A plecat mai devreme decât mine de acasa.spyne el si incepe sa se uite prin curte.Ui....spune dar nu reușească să își termine propoziția ca rămase cu ochii ațintiți.M-am intors si l-am văzut pe Cristi cu o roșcată.O cunosc de undeva...nu imi pot da seama de unde...
De ce ma doare?
Fiindcă il iubesti...
Ah,da...il iubesc...
-Buna!spune el venind langa noi cu roșcata.
-Milena?Lângă Cristi?Frate,tu esti tâmpit la cap?I-ai pus ceva in apa?il întreabă Vlas mai intai pe fratele său apoi pe Milena.De aia o cunoșteam,este tipa din club...
- Nu Vlad.Sunt perfect.raspunde fratele său.
- Nu prea cred...raspunde Vlad la rândul său.
-Și fix pe ea?!întreabă Mădălina.
- Cum adică?Ce am?!Întreabă fata deranjată.
- Cum sa iti spun eu frumos...Esti enervantă ca dracu'!
- Cum iti permiți?!spuse ea si mai deranjată.
- Imi permit.Ai vreo problema?
-O sa te iau de par!striga Milena.Inainte sa se poate lua de Mădălina ,m-am băgat eu între ele.
-Un fir sa îi atingi din cap,doar un fir,si o sa regreți toata viata.ii spun sec.
-Oh,Irina,nu?Esti cumva deranjata ca l-am luat pe Cristi?Vezi,eu mereu câștig.spuse si il luase de mână.M-am strâmbat la imaginea pe care o vedeam si am plecat in clasa cu lacrimi în colțul ochiului.
LA NAIBA CU TINE,CRISTIAN!

Un capitol trist pentru ca si eu sunt tristă.Imi pare rau de greseli.In momentul de față am o stare nasoală,deci pace.
Next la 5 voturi.