Accidentul 2

561 41 16
                                    

Din capitolul anterior:

-Pai...drăguță mea,trebuie sa scăpam de el,daca înțelegi ce zic.ii spuse Marina.
-Adică...?
-Exact.Cunosc eu pe cineva.Dar acum ar trebui sa mergem la Cristi.
————————————————————————
-Nu zău.Daca mergem nu ii ducem și un buchet de flori?intreba sarcastica Andrada.
-Da' ce ai draga? Nu este viitorul meu iubit?Trebuie sa știu și eu ce face și cum se simte .
-Viitorul? Scuza-ma dacă te văd Vlad și Irina acolo te dau afara in suturi.
Marina își dădu ochii peste cap.
-Cum zici tu,ceda Marină in fata Andradei.
Soarele zâmbea către pământ.Andrada stătea și se uita pe geam,privind oameni trecând.
-De fapt....cred ca am putea merge.
Marina se uită ciudat la ea.
-Tu ești bipolara?
-Tu fata,in mine are putina încredere Irina.Trebuie sa lovim din interior înțelegi ?
-Nu , nu înțeleg.
Andrada își plesni mâna peste fata.
-Tu,adică sa ne împrietenim cu Irina și sa ii despărțit spunându-i aberații despre iubitul ei.Stii tu,adică sa ii despărțit.
-Fata deșteaptă mai ești.
-Știam.

Irina era distrusă.Spijinul ei tocmai stătea pe un pat de spital.Voia sa tipe,sa strige ,sa urle din tot sufletul.Ar fi dat orice numai ca iubitul ei sa se ridice din acel pat chiar acuma și sa o ia strâns in brațe cum o lua de obicei.Dar astea erau numai filme,in care un om lovit grav și cu o situație gravă se vindeca dinte-odată printr-un mod magic.Dar aici nu era un film,ei nu traiau in filme.Asta era viața .
Plângeau amândoi in hohote.Lacrimi greoaie ce se preling pe fetele lor,lacrimi ce arată iubirea pe care o au fata de fratele respectiv iubitul sau.
-Vlad...
Vlad își întoarse capul spre șatena îndurerată ce tocmai ii șoptise numele.
-Da.
-Dacă ... nu va rezista și....
Se opri.I se puse un nod in gât acompaniat de mii de lacrimi ce continuau sa ii curgă pe fata.
Vlad înțelesese ce voia sa spună.Se apropie de ea și o lua strâns in brațe .
-Nu spune asta.Cristi este puternic ,va rezista.
Irina își cufundase capul in scobitura gâtului lui Vlad.Vorbea greu cu ea,încercând sa ii ridice mai mult ei moralul decât lui însăși.De ce? Pentru ca ținea la ea foarte mult,o vedea ca pe șira lui mai mică de care este nevoit sa aibă grija.
-Linisteste-te,da?
Vlad ii luase fata in palme ștergându-i lacrimile.
-Totul va fi bine,vom fi fericiti împreuna la noi in apartament mâncând niște popcorn și râzând de mine cum tip ca o fetița la filme de groaza.souse încercând sa o înveselească .
Irina surâse la aceste gând,la fel și Vlad.
-Da,chiar tipi ca o fetița.
O lua in brațe , așezându-și capul pe pieptul lui.Acesta o săruta lung pe frunte.
-O sa ajungă și mama cu tata in scurt timp.
-Mădălina? De ce nu a venit cu tine?
-Nu știu.A spus ca are niște treaba de rezolvat.
-Ce ar putea sa fie mai important? Fratele tău tocmai zace intr-un spital.
-Nu am vrut sa insist.Am zis sa o las așa,eram deja foarte stresat.
Pe holurile spitalului își făcuseră apariția cele doua cochete.
-Andrada?Marina?intreba Vlad surprins.
Irina se uita la ele fără sa spune nimic.
-Ce căutați aici?continua el.
-Vlad,știu ca au fost multe dispute între noi dar vreau sa știi ca îmi pare rău pentru tot.spuse Marina.
-Vlad,ce face Cristi?Cum se simte?
Vlad se pregăti sa le spune câteva dar Irina îl opri fără a se uita la vreunul dintre ei.
-Lasă le,Duțu.Andrada ,puteți sta.
Vlad se uita ciudat la Irina.
-O cunosti pe Andrada?
-Nu este acum momentul sa vorbim despre asta,nu crezi?
Vlad încuviința din cap și se așeza pe scaunul de lângă Irina.Andrada ii făcu semn Marinei sa vina după ea.
-Doamne .Vlad,cum s-a întâmplat aceasta tragedie?intreba Andrada.
Asta joaca teatru pot sa fac pariu pe orice.isi souse Vlad in gând.
Irina se uita la el.
-Nu fii rău cu ele,te rog.
Vlad se pregătea sa le răspundă urat dar Irina îl făcu sa le răspundă pe un ton normal.
-A avut un accident de mașina.
Tonul sau jos cu care spuse cuvintele și privirea pe care o îndrepta numai in podea arată faptul ca ii era greu sa vorbească despre asta,mai ales cu doua fete care nu merita sa știe nimic despre el,asta din punctul lui de vedere.
-In loc sa alerge pe trecerea de pietoni trebuia sa meargă normal așa nu s ar fi întâmplat nimic.
Andrada ii dau un brânci tare.
-Auch de ce dai?ii răspunse Marină frecandu-și brațul.
Irina și Vlad se întoarseră surprinși spre Marina.
-De unde știi ca a alergat?intreba Vlad.
Asta era un semn de întrebare pentru Irina cât și pentru Vlad.Informatia ii ieșise pe gura fără a-și da seama cât putea însemna ce tocmai spusese.Andrada se uita urat la ea.
-Eu...am dat cu presupusul.incerca Marina sa se scoată din încurcătura in care tocmai ea însăși se băgase.Insa se scoatea greu pentru ca era cam grea de minte.
-Așa se da cu presupusul ,Marina?
Irina scoase cu greu acele cuvinte,având un glas răgușit și slab de la cât plânsese .
-Este o informație cam clară ,mai mult decât un presupus.Nu crezi?spuse Vlad uitându-se intrebator la ea apoi la Andrada.
Andrada se uita la el zâmbind ,încercând sa para calma.
-Offf Duțu, Marina .....
-Nu îmi spune așa.o întrerupse acesta pe Andrada.
Aceasta se uita la el și apoi continua.
-Marina știți cum este,mai prostuță de felul ei.Scoate numai prostii pe gura.Nu o băgați in seama mereu,va obișnuiți cu ea și cu tot ce zice.Uneori ar trebui sa gândească înainte sa vorbească.
Andrada o înghionti din nou pe Marina accentuând cuvintele "Uneori ar trebui sa gândească înainte sa vorbească."
Vlad se uita la ele fără a spune nimic și apoi se întoarse pe locul lui.
Irina rămase însă studiind-le pe cele doua fete ce tocmai vorbeau încet.
Oare au vreo legătura cu accidentul lui Cristi?se intreba Irina.

Strainul de langa mine || Cristi MunteanuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum