Vibes | Changlix [română]

HERE WE GO

Vineri, 22 iunie

Eu
Sunt așa de emoționat. Vreau să te văd azi dar nu vreau ca tu să mă vezi, în același timp. O să devină stânjenitor.
6:44 am

Felix
O să devină stânjenitor doar dacă tu o să o faci să fie.
6:47 am

Felix
Dacă te văd înainte ca tu să mă vezi, o să încerc să mă comport de parcă nu s-a întâmplat pentru binele tău și al emoțiilor tale.
6:47 am

Eu
Asta e nebunesc ca dracu dar merci.
6:50 am

Felix
Poți să o mai spui odată.
6:52 am

Eu
Asta e nebunesc ca dracu dar merci.
6:54 am

Eu
Cum ești îmbrăcat? Am nevoie să știu după ce să mă uit.
6:55 am

Felix
Am crezut că ai spus că nu ai putea rata o față așa urâtă ca a mea dar okay.
6:56 am

Felix
Uhh...
6:56 am

Felix
Probabil un hanorac negru, pantaloni de training și pantofi???
6:57 am

Eu
Ești destul simplu.
7:00 am

Felix
Urât și simplu! Merci!
7:02 am

Felix
CHANGBIN.
7:02 am

Felix
OH DOAMNE, CHANGBIN.
7:02 am

Eu
CE?
7:05 am

Eu
CE S-A ÎNTÂMPLAT?
7:05 am

Felix
Ne vedem la școală.
7:06 am

Eu
Scârbă.
7:07 am

Primit la 7:07 am

_

Changbin a ajuns la școală cum ar fi făcut fel ca în oricare altă zi, dar azi, în special, a ieșit în evidență. Nu s-a grăbit să se pregătească în dimineața asta, aranjându-și părul în felul în care Felix a descris ieri și și-a pus niște haine oarecum similare cu ceea ce se presupune că purta și celălalt. În fond, să vrei să faci o impresie bună cuiva când vă întâlniți prima dată e important.

A sărit peste micul dejun, prea emoționat să mănânce și a fugit din casă în încercarea de a prinde autobuzul.

Drumul cu autobuzul era de cam 20 de minute, de vreme ce lua adolescenți obosiți  și deloc entuziasmați pe drum. Peisajul de afară a zburat în câteva secunde și destul de curând, cartierul s-a transformat în cărările școlii. Changbin și-a scuturat capul ca să scape de gândurile tulburate și a coborât din autobuz după toți ceilalți.

Prima și a doua oră au trecut într-un suflet, de vreme ce mintea lui era prea încărcată și stomacul lui prea agitat. Fluturașii îl gâdilau și abia așteptau să fie lăsați afară. A ignorat privirile ciudate ale unor elevi oarecare, probabil referitor la aparența lui fără pic de efort dar totodată atractivă și a sărit peste două trepte, sfârșind la cantină.

S-a lipit de o parte a peretelui ca lipiciul și a scanat mesele pentru cineva care să semene cu Felix. Nimeni nu i-a prea atras atenția încă deci, într-un final, s-a rezumat la a aștepta. Să întârzie la a treia oră nu i-ar afecta categoria oricum.  El mereu a fost un elev cu 9 și 10 pe linie și știa, din experiență, că profesorilor nu le-ar păsa.

Cu încă trei minute din pauză rămase, a privit cum mai mulți elevi se îndreptau spre clasele lor, în timp ce alții au rămas în urmă ca să vorbească cu prietenii lor. Changbin știa că să stea departe de cei din școala lui era cea mai bună opțiunen. Liceul SK avea o problema cu drogurile și majoritatea elevilor nu se deranjau să o ascundă. Profesorii s-au străduit cât au putut să încuie băile în timpul prânzului ca nimeni să nu poată fuma acolo, iar directorul a făcut tot ce i-a stat în putere să pedepsească așa-zișii elevii prinși în flagrant. El știa că să devină prieten cu cei din școală era o afacere proastă deci în primul lui an a decis, după două săptămâni de tachinări, că să rămână pe cont propriu era cel mai bine.

Mai era un minut întreg rămas, până când clopoțelul avea să sune și Changbin nu a văzut niciun semn de la blondul pe care a ajuns să-l placă, ca pe un prieten, bineînțeles.

"La dracu." a mormăit el și s-a îndreptat spre a treia oră. A trecut pe lângă elevi pe care nu îi recunoștea și chiar persoane pe care le știa dar care nu îi plăceau în timp ce se întreba de ce Felix nu s-a arătat.

A alungat gândul tulburător pentru a doua oară în ziua aceea odată ce s-a apropiat de holul spre ora de mate. Era aproape gol, dar nu total. Și-a ținut capul în jos și ochii spre pământ, așa nefiind nevoie sa vorbească cu vreun profesor rămas în hol.

Nu a eșuat în a simți prezența altui elev lângă el până să fi fost prea târziu. Cu ochii încă lipiți de pământ, capul său s-a lovit de umărul cuiva dar el doar a făcut cu mâna în semn de scuze pentru că vorbitul era prea mult efort.

"Uită-te pe unde mergi data viitoare." vocea a spus. Changbin de asemenea nu a eșuat în a recunoaște slabul accent australian și și-a mutat ochii de la pământ la persoana din fața lui. Felix.

Felix era cu câțiva centimetri mai înalt decat el și purta hainele pe care le-a descris în mesaj. Pistruii lui erau la vedere și oricine i-ar fi văzut s-ar fi îndrăgostit de băiat doar puțin mai mult decât înainte. Changbin doar a stat acolo șocat, realizând că numărul la întâmplare care i-a scris cu ceva vreme în urmă stătea acum în fața lui.

Felix a rânjit ușor la vibrațiile timide pe care Changbin le emitea și a aruncat altă privire la cel mai scund înainte să își continuie drumul în josul holului, fără să se uite înapoi.

Changbin era înghețat în loc și abia putea să respire cum trebuie. L-a întâlnit oficial pe Felix dar a fost prea tâmpit ca să zică ceva.

"Baga-mi-aș," a mormăit în bărbie, iar degetele lui au răsucit un creion, în timp ce el nu putea să-și scoată acel rânjet afurisit din minte. Felix știa ce făcea și Changbin la fel, dar niciunuia nu i-a păsat sau a încercat să îi pese.

Deci s-au întâlnit haha