Vibes | Changlix [română]

BAD BLOOD

"Unde mergem?" a întrebat Changbin odată ce s-a calmat și a ajuns pe trotuar, mergând cu Felix fără să aibă o direcție anume în minte.

"Unde vrei să mergem?"

"Nu știu. Unde vrei tu să mergem?" Changbin a răspuns, însă tot ce a primit în schimb a fost Felix ridicând, din nou, din umeri. Mâinile îi erau în în buzunarele din față ale blugilor săi, arătând aproape incomod în preajma lui Changbin atunci când a vorbit. Cel mai scund și-a dat ochii peste cap și l-a împins în joacă pe Felix de pe trotuar pe stradă. "Ratat."

"Ratatul Lee Felix la dispoziția ta." a spus el cu un ton sincer, ridicându-și ambele sprâncene cu un rânjet tâmpit pe față. Sentimentul incomod de acum câteva secunde a fost complet abandonat și înlocuit cu partea mai glumeață a lui Felix.

"Nu, Seo Changbin la dispoziția ta. Dă-mi rucsacul înapoi. E prea greu pentru mușchii tăi slabi." l-a tachinat el și și-a smuls rucsacul de pe umerii lui Felix. Felix a pufnit și s-a prefăcut că era ofensat în timp ce și-a scuturat capul dezaprobator.

"Prea greu? Sunt dansator, iubire. Probabil că pot să ridic mai mult decât cântărești tu." a răspuns el cu același rânjet tâmpit pe față de mai devreme. Acum ambii băieți jucau un joc de "tachinează-l pe celălalt" și le făcea plăcere în secret. Dar niciunul din ei nu ar fi admis cu voce tare.

"Probabil? Ce vrei să spui cu probabil?"

Felix a chicotit și și-a scos mâinile din buzunare, târându-și încet picioarele până în spatele celui mai scund. Înainte ca Changbin să se poată întoarce către el și să-l întrebe ce dracu făcea, Felix și-a încolăcit brațele în jurul celuilalt băiat și l-a ridicat, toate astea în timp ce a spus, "Pot să ridic mai mult decât cântărești tu. Ții un rucsac care pune o cantitate mică de greutate în plus per total. Eu câștig."

Cei mai scund a rămas fără cuvinte odată ce picioarele lui au ajuns înapoi pe pământ în siguranță. Ambii băieți au continuat să meargă cu Felix râzând încet. Vorbind de stânjeneală.

Inima lui Changbin bătea într-un ritm neobișnuit ceea ce doar i-a sporit confuzia. Părea că toată ziua asta era emoționat în preajma lui Felix fără un anume motiv. Probabil erau gestuile drăguțe care îl făceau să roșească sau pur și simplu faptul că nu era lângă părinții lui care se certau. Oricare ar fi răspunsul adevărat pe care lumea îl ținea ascuns, era destul un răspuns ca să îi facă mintea să o ia razna.

Era ca și cum fiecare lucru pe care i-l făcea Felix lui Changbin era o scânteie în inima lui. Un stol de fluturi în stomacul său. Dar nu se simțea în regulă pentru el nu era așa. Sau așa a crezut. Changbin nu s-a mai gândit la relații încă din clasa a șaptea. După ce a fost părăsit de o fată pe care a crezut că a iubit-o, s-a întrebat dacă toate fetele erau așa. Dacă toate părăsesc pe cineva când se simt obosite sau se plictisesc. Nu părea nici în regulă și nici corect deci a îndepărtat fiecare fată de fiecare dată când vreuna a venit la el în sensul de "te plac". Nu era din cauză că se temea de ele. Era ca o lovitură în piept cu o bâtă în flăcări. Ardea și nu putea să stingă flacăra până când a realizat că nu a fost niciodată iubit înapoi în primul rând.

A renunțat la a mai fi un fluture sociabil și a ajuns la o concluzie cu el însuși, și anume să rămână cu orice și toți prietenii lui băieți pe care i-a strâns în anii de adolescență, cu toate că numărul era destul de limitat. Deși nu s-a mai gândit la a avea o relație și sentimente de atunci, curiozitatea mereu i-a apărut în minte de câte ori reușea să dea de cineva relativ interesant. Felix.