Vibes | Changlix [română]

STOMACH TIED IN KNOTS

Au ajuns acasă la Changbin într-o liniște incomodă, fără să scoată vreo vorbă tot drumul.

"Nu trebuie să stai aici. E prea cald." Nu era în totalitate o minciună. Soarele strălucea și cu toate că erau nori, nu erau suficient ca să blocheze strălucirea și căldura pe care mingea de foc de pe cer o emana. Dar nu era nici cald de ți se topește pielea.

După ce Felix nu s-a mișcat deloc, Changbin și-a ridicat vocea pentru că celălalt să îl audă mai clar. "Intră odată până nu mă răzgândesc."

Era ca și cum picioarele lui Felix erau cimentate de pământ și nu se putea mișca deloc. De ce era atât de agitat? "Sau nu veni și fă insolație."

"Spune cel în hanorac. Nici măcar nu e atât de cald."

Dar acel răspuns nu a fost suficient de bun pentru Changbin. S-a îndreptat către Felix și l-a prins rapid de mâneca de la cămașa lui și l-a tras în casa cu aer condiționat.

"Am spus-" fraza lui Felix a fost întreruptă de ușa trântită din spatele lui și priveliștea străină din fața lui.

Changbin nu i-a dat drumul și a continuat să îl tragă pe Felix în direcția camerei lui.

Sus pe scări, prima ușă la dreapta.

Direcții pe care Felix le va știi în curând ca pe propria palmă.

Changbin a ieșit din camera lui la fel de repede cum a intrat. Celălat nici nu a avut timp să proceseze când a fost deschisă ușa, ce să mai vorbim de analizat camera deci s-a bosumflat și l-a urmat pe Changbin în jos pe scări, neignorând skateboard-ul de sub mâna sa.

"Stai aici, mă întorc imediat," a spus el, înainte să fugă înspre, unde și-a asumat Felix că era bucătăria. Încă odată, s-a întors la fel de repede cum a  plecat în timp ce ținea două sticle cu apă în aceeași mână și o pereche de genunchiere în cealaltă. "Siguranța prima dată."

"Dansez, Changbin. Am mai căzut înainte."

Nu a mai zis nimic altceva de vreme ce brunetul i-a ignorat comentariul și a deschis ușa, gata să plece.

Plimbarea către parcul de skate a devenit tot mai caldă de vreme ce  norii s-au dat la o parte și dimineața s-a transformat în după-amiază. Nimeni nu era acolo din moment ce era zi de școală și majoritatea elevilor buni chiar lucrau pentru viitorul lor.

"Da-ți hanoracul jos înainte să începem. Tu ești cel care îmi tot spunea că e prea cald deci acum e rândul meu," Felix în sfârșit a vorbit în timp ce se îndreptau spre una din rampe. "Nu vrei să faci insolație, nu-i așa?" vocea lui era plină de sarcasm, clar ca lumina zilei.

"Lasă-mă în pace și treci pe placă. O să-l dau jos când o să vreau să-l dau jos."

"Sau nu îl da jos, și fă insolație."

Changbin și-a dat ochii peste cap la conversația pusă pe repeat în capul lui ca un disc stricat. "Fă asta din nou și am să te împing de pe rampă, pe bune."

Un rânjet viclean s-a așternut peste obraji îmbujorați și buze rozali în timp ce Felix a spus două cuvinte pe care avea să le regrete în curând. "Încearcă-mă."

Fără să mai spună alt cuvânt, Changbin și-a întins degetul arătător și l-a plasat pe pieptul lui Felix Foarte delicat înainte să îl împingă cu cea mai mică cantitate de putere pe care o putea folosi. În câteva secunde, Felix s-a întors și s-a regăsit pe jos, mâinile lui fiind julite și genunchii murdari. Proastă idee să stea pe marginea unei rampe.

"Ce dracu? Pentru ce a fost asta?"

Changbin a râs în amuzament ca și cum Felix ar fi fost cel mai confuz om în viață, ceea ce era.

"Ți-am spus că o să o fac dacă mai faci asta din nou."

"Să fac ce?"

"Să mă copiezi, ceea ce ai făcut."

Gura blondului a rămas deschisă în șoc. A reluat ceea ce a spus Changbin înainte să-l împingă și alt rânjet i s-a așezat pe buze. "Nu ai spus niciodată cuvântul "copiat" deci tu ai greșit," a țipat el.

Cu patru scuturări din cap, Changbin a sărit de pe rampă și l-a prins pe Felix de cămașă, ridicându-l pe jumatate de pe jos înainte să obosească.

"Doar treci pe placa aia afurisită," a spus aproape șoptit. Mai degrabă o voce liniștită, dacă vreți așa. Fețele lor nu erau la câțiva centimetri distanță cum ați vedea în filme și ochii lor nu îl căutau pe celălat pentru vreun sentiment necunoscut. Dacă era ceva, doar au devenit și mai stânjeniți și s-au ascuns cu lașitate sub minciunile pe care și le spuneau lor înșiși în secret. Changbin l-a ridicat pe Felix de tot de data asta și l-a împins către placă, forțându-l fără altă opțiune decât a se plânge.

După-amiaza a fost petrecută cu câteva priviri de la Felix și multe comentarii enervate de la Changbin, spunându-i ce făcea greșit. În afară de asta, nicio conversație reală nu a fost ținută între cei doi. Changbin i-a dat ambele sticle de apă lui Felix, una pentru mâinile lui, iar cealaltă pentru băut, sacrificându-și hidratarea de dragul de a fi drăguț.

S-a făcut ora 14:00 și fără ca măcar să se gândească, Changbin s-a ridicat și și-a scuturat blugii de praf. Mama lui i-a dat mesaj și i-a spus că l-a găsit pe tatăl lui dar nu erau încă acasă, deci a decis că să plece și să ajungă acolo înaintea lor era cea mai bună opțiune. Încă 30 de minute și va părăsi confortul pe care i l-a adus această zi. Normal că Felix a observat unde se ducea și i-a dat o privire confuză.

"Unde te duci?" a întrebat înainte să oprească placa cu piciorul.

"Acasă."

Inima lui Felix l-a durut dar știa că Changbin probabil avea o viață înafara mesajelor lor și chiulitul ca rebelii. Dar la sfârșit, a aprobat din cap înainte să vorbească din nou. "Cum rămâne cu placa ta?"

Changbin nu s-a deranjat să se oprească din ce făcea și să răspundă normal la întrebare așa că a dat din umeri și și-a pus ghiozdanul în spate.

"Trebuie să exersezi mai mult. Pastreaz-o până data viitoare când venim aici."

"Deci va fi o dată viitoare?" Felix a zâmbit printre cuvintele care i-au zburat din gură.

Changbin s-a oprit în sfârșit și s-a întors pe călcâie complet, fiind cu fața către celălalt în timp ce i-a returnat zâmbetul copilăresc. "De ce nu?" a spus el înainte să se întoarcă și să se îndrepte spre casă, lăsând un Felix fericit în spate.

Mamă ce ciudat a fost să traduc un capitol atât de lung la cartea asta =)))