Vibes | Changlix [română]

EVERY LITTLE THING HE DOES IS MAGIC

Marți, 3 iulie

Eu
Dacă vi la mine, mai bine intră pe fereastră decât pe ușă. Este pe partea stângă a casei.
1:06 pm

Eu
Mama și tâmpitul de tata sunt amândoi acasă. Probabil se ceartă așa că va trebui să ignori asta.
1:06 pm

Eu
Sau putem să mergem altundeva.
1:07 pm

Felix
La naiba, în regulă.
1:10 pm

Felix
Asta înseamnă că trebuie să fac niște parkour doar ca să intru pe fereastră?
1:10 pm

Citit la 1:11 pm

Școala s-a terminat eventual într-o amestecătură de emoții și adolescenți obosiți. Changbin a ajuns acasă imediat ceea ce este puțin neobișnuit, de vreme ce nu erau oameni pe trotuare ca de obicei. Oameni care l-ar împiedica din a ajunge acasă repede.

A oftat, schimbându-se într-un tricou și o pereche de pantaloni de training și s-a aruncat în pat. Părinții lui se certau. De fapt, chiar țipau unul la celălat. Mama lui spunea ceva în timp ce tatăl lui încerca să nege. Certurile lor erau un ciclu fără sfârșit de plângeri, nervi și lacrimi.

Sunetul ușor al unei pietre fiind aruncate în fereastra lui a fost suficient ca să îi dea de știre lui Changbin că Felix era acolo. I-a mulțumit încet băiatului mai înalt pentru că nu putea să suporte cearta părinților lui. A fugit spre fereastră imediat și a deschis-o, făcându-i semn lui Felix să nu urce. Băiatul era confuz dar când Changbin i-a spus că o să coboare el, totul a avut sens.

Felix putea să audă cum părinții lui Changbin se certau de afară. Dacă era atât de tare si clar, era rău. Dar nu a vrut să intervină prin a spune ceva. Știa că Changbin era probabil afectat și avea nevoie sa plece de acolo.
Așa că asta a făcut.

Changbin a luat un rucsac și l-a umplut cu haine. A strigat un "Stau la un prieten o zi sau doua" rapid, către mama lui, dar știind că nu a auzit, i-a trimis un mesaj. A fugit la fereastra la care stătea Felix și a aruncat rucsacul, sperând că băiatul o să observe și o să îl prindă. Odată ce s-a întâmplat asta  Changbin s-a așezat pe pervaz cu picioarele afară, pregătindu-se pentru căzătură.

"Sari, plângăciosule. O să te prind." A strigat Felix, cu un zâmbet tâmpit pe față.

Changbin a dat afirmativ din cap și a numărat invers de la 3 în gând. Dacă și-ar rupe picioarele, Felix l-ar duce la spital, nu?

Cum a ajuns la 1, a sărit. Deși dormitorul lui de la  etajul al doilea nu părea înalt, sigur s-a simțit ca și cum a sărit dintr-un avion. Felix și-a ținut brațele întinse și a continuat să zâmbească, în timp ce l-a prins pe Changbin de mijloc, într-o încercare de a-l opri pe băiat să cadă de tot. Odată ce picioarele lui Changbin au făcut contact cu pământul, s-a clătinat puțin și s-a împiedicat, lovindu-se de pieptul băiatului dar și-a recăpătat echilibrul, agățându-se de brațul stâng și umărul drept ale lui Felix. Poziția lor arată ciudat în ochii cuiva care nu știa ce se întâmplase. Pentru cineva din afară, părea o îmbrățișare extrem de ciudată, dar amândoi știau că nu era nici pe aproape de asta.

"Să mergem. I-ai auzit certându-se destul." A spus Changbin, făcând semn cu capul înspre casă. Felix a dat din cap și și-a luat mâinile de pe mijlocul lui Changbin. Un val brusc de deranj și lipsă de respect a venit peste Felix pentru că simțea că nu ar fi trebuit să-l țină pe celălalt în felul ăla, atât de aproape și strâns, dar ce dracu ar fi trebuit să facă? Să-l lase să cadă?

Mergea cu Changbin pe trotuar, ignorându-i obrajii roz. "Adrenalină." a gândit el. "Nimic mai mult, nimic mai puțin."

Double update fiindcă a trecut mult de când am postat și vreau să mă revanșez oarecum