Capitolul patru

4.3K 210 35
                                    

    Nickolas

    Mă  trezesc și mă duc să pregătesc micul dejun.  Mie îmi fac o cafea, iar lui Rose îi fac ciocolată caldă. După ce fac micul dejun, ma duc să o trezesc pe Rose.  Intru în cameră ușor și o văd ghemuită într-un colț al patului.  Are o cuta între sprâncene și murmură cuvinte indescifrabile. Ma apropii de ea și o mișc ușor.

— Rose, trezește-te , scumpo.  

Ea se freacă la ochi precum în copil mic. 

— Ce vis ai avut?  Erai încruntată . 

— Eram la spital,  iar doctorii îmi injectau diferite substanțe.  Spune și suspină.

    O iau în brațe.  Și încerc să o liniștesc.  Trebui sa aflu ce i-au făcut acolo. 

— Hai,  am pregătit micul dejun și ţi-am făcut ciocolată caldă.  Îi zâmbesc.

    Ea zâmbește, se ridica din pat și se îndreptă spre baie.  Ma duc în bucătărie și o aștept.  Azi trebuie sa o duc la noul liceu.  Sper sa își facă prieteni și să se integreze. Vreau ca sora mea sa fie fericită. Liceul la care e înscrisă este unul de elită.  O văd pe Rose cum intra în bucătărie și se uită la mine.  Îmi zâmbește și își ia cana de ciocolata calda și începe să bea.

— Ești pregătită pentru liceu?  O întreb zâmbind.

— Îmi e puțin teamă.  Dacă nu o sa ma integrez sau dacă nu o sa îmi fac prieteni?  Ma întreabă și îi pot simți teamă în voce .

— Nu ai de ce te teme.  Ești o persoană minunată, toți vor vrea sa îti fie prieteni.  Ai înțeles micuțo?  Îi explic, ca nu are de ce sa îi fie teamă. 

— Da.  Ești cel mai minunat frate!  Și îmi sare în brațe.  Nu o sa mă m-ai întorc înapoi la spital, nu?  Întreba în timp ce vocea ii tremura.  O strâng în brațe  ,ca sa o asigur ca nu se va mai întoarce în locul acela.

— Nu micuțo, nu ai sa te întorci.  Acum, ești cu mine, nu te mai îngrijora.  Ea aprobă din cap și se așează la masa. Mănâncă clătitele cu poftă.

— Și, cum sunt?  Îmi plac?   Sunt curios dacă mi-au ieșit pe placul ei.

— Sunt delicioase.  Spune încântată.

După ce mâncăm, își ia ghiozdanul și ne îndreptăm spre mașină.  Merg cu ea până la biroul directorului.  Doar nu credeaţi ca o s-o las singura, nu?  Îi explic directorului problema ei.  După ce vorbim cu directorul, o sărut pe frunte și ies din liceu.  Urc în mașină și mă îndrept spre firma.  Mi-am deschis propria firmă .  Sunt arhitect.  Și am propria afacere.  Nu vreau nimic de la așa zisul meu tată.  El nu se poate numi tată, după tot ce i-a făcut Rosei. Mama ar fi dezamăgită. Ajung la firma și mă duc direct în biroul meu.  În drum spre birou îi spun Anastasiei, secretarei mele, sa îmi aduca o cafea.  Azi am mult de lucru.  Trebuie sa termin un proiect.  Am la dispoziție doar o săptămână.  Nu e deajuns, îmi mai trebuie timp,  dar nu m-am putut înțelege cu cel care a vrut sa ii fac schita.

***********************************

Trebuie sa o iau pe Rose de la liceu.  Parchez mașină și o aștept sprijinit de ea.  O vad împreună cu o alta fata.  Numai ca fata pare speriata, și își tine privirea în pământ. 

— Nick! Ma striga micuță mea, Rose. Și îmi sare în brațe.

— Și cum a fost prima ta zi de liceu?

— Super!  Mi-am făcut o prietenă,  o cheamă Myako.  Și e super drăguță, numai ca e timida.  Nu se ridica din bancă,  nu vorbește cu nimeni. Și am văzut că are un inhalator.  Și nimeni o baga în seamă.  Nici cu mine nu au vorbit, m-au ignorat.  Dar nu ma deranjează.  Myako e o companie foarte plăcuta.  Și e și foarte frumoasă.  Are parul foarte lung.  Și ochii albaștri. 

Rose continua sa vorbească, iar eu o ascult, ma bucur ca și-a făcut o prietenă.  Se pare ca nu i-a fost greu sa se integreze.  Myako.  Hmmm. Un nume interesant,  nu e de la noi.  Cred ca e din alta tară.  E pentru prima dată când aud numele asta.  Nu îmi pasă cine e, atât timp cât o face pe Rose fericită.

— Am ajuns,  micuțo. O intrerup eu pe Rose.  Îmi place să o văd fericită.  Și am să distrug orice persoană care încearcă să-i năruie fericirea.  Urcam în apartament.  Ma duc în bucătărie și pregătesc cina.  Fac paste, preferatele mele și ale lui Rose.

***********************************

După cină ma duc la mine în cameră,  Rose vine și ea.  Încă îi e frică să doarmă singură.  Are coșmaruri cu acel loc.  Adorm cu gândul la așa zisa Myako.  A făcut-o pe sora mea fericită.  Trebuie sa aflu cine e.  Nu știu ce intenții are.  Sau ce îi poate face surorii mele.


Needitat.

Sper sa va plăca.  Pupici.

  Nu uitați să lăsați vot și comentariu.

  

Frica de oameni! Iubindu-l pe ElUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum