Frica de oameni! Iubindu-l pe El

Capitolul unsprezece

Myako

Rose și fratele ei m-au adus acasă.  Îmi e frică să intru în casă.  Dacă fratele meu e acasă,  dacă mi-a observat lipsa?  Încep să-mi frământ mâinile.  Deschid ușa tremurând. Intru și nu îmi văd fratele.  Ma îndrept spre camera mea când îi aud vocea fratelui meu.

— Nţ, nţ, nţ , unde crezi ca te duci ? Tipa,  iar eu tresar.  Unde ai fost?  Tipa din nou.  Vine spre mine,  ma apuca strâns de mână.  Spune!  Îmi zice răstit.  Încep să mă panichez,  îmi e e frică. 

— Am-m fo-ost-t la-a o pri-iete-na-a.  Îi spun cu glasul tremurând.

— La o prietena zici?  Și eu de ce nu știam despre asta?  Tipa la mine.  Ma arunca pe podea.  Lasă că te învăț eu minte!  Sa nu mai faci ce te taie pe tine capu' ! 

Ma ia de par și mă dă cu capul de  podea. Îmi dă cu piciorul în burtă,  simt o durere infernala în zona abdominală.  Continua sa îmi dea cu picioarele.  Când vrea să mă ia din nou de par,  este luat brusc de pe mine.  Ma ghemuiesc într-un colț  și încerc să mă fac cat mai mica.  Cineva m-a îmbrățișează  și îmi spune .

— Shhh,  gata a trecut,  ești în siguranță.  Vocea ii aparține lui Nickolas.

Eu încep să plâng și mai tare.  Ma ghemuiesc la el în brate iar el ma leagănă precum un copil mic.  Nu știu cum am ajuns în mașină dar vad cum se îndepărtează,  ma agat de el.  Nu vreau sa ma lase.  Îmi spune că el trebuie să conducă și voi sta cu Rose.  Aceasta ma îmbrățișează, iar eu îmi bag capul în pieptul ei căutând alinare.  La scurt timp adorm.

************************************

Ma trezesc  și observ că sunt în cameră Rosei.  Acum sunt sigura ca ma vor lua la întrebări.  Nu vreau sa știe prin ce am trecut . Dacă fratele meu le va face rău?  Nu vreau sa le facă rău.  Îmi scutur capul pentru a alunga acest gând. În cameră intra Rose.

—  Te-ai trezit!  Ești bine? Te doare ceva?  Îți e sete?  Foame?   Începe ea sa ma bombardeze cu întrebări.  Eu doar îi zâmbesc ușor reținut.

— Da,  nu, puțin,  nu și nu!

— Ma bucur ca ești bine.  Ma duc sa îmi aduc  apa . Spune și părăsește camera.  Încet să mă ridic dar simt o durere groaznica în zona abdominală.  Scâncesc.  Îmi dau lacrimile din cauza durerii.  Încep să îmi examinez corpul.  Sunt plina de vânătăi pe tot corpul.  Ma bucur ca m-au scăpat din casa aceea.  Dar dacă ei plătesc ceva.  Încep să lăcrimez și mai tare. 

— Oh,  scumpo!  Spune Rose , care tocmai intra pe ușă și ma îmbrățișează . Plângi,  descărcate.  Continua ea. 

Încep să plâng și mai tare.  Nu e corect.  Nu mi se pare corect.  De ce trebuie sa existe oameni precum fratele meu.  Într-un final adorm.  Sper ca Rose și fratele ei sa nu pățească nimic. 

Nickolas

Rose iese din camera micuței. 

—  E bine?  O întreb eu imediat ce iese din camera.

— Acum da.  A plâns și a adormit din nou.  Are corpul plin de răni.  Spune cu lacrimi în ochi.

— Ar trebuii sa i le tratam.  Ea aprobă din cap și îmi aduce trusa de prim ajutor.

Intru în cameră ușor,  pentru a nu o trezii.  E atât de de micuță și fragilă.  Îi dau pătură de pe ea . Ochii îmi rămân pe abdomenul ei.  Tricoul e plin de sânge,  cum nu am văzut până acum?!   Îi ridic ușor bluza alba care acum e mai mult Rosei din cauza sângelui. Îi dezinfectez rana.  Se strâmbă puțin , dar nu se trezește.  După ce termin de curăț rana , o bandajez.  Nu poate sa rămâna cu bluza asta pe ea.  Merg la mine în cameră și îi iau un tricou de al meu.  Îi dau bluza jos și îi pun tricoul meu.  Îi dau blugi cei stramti jos pentru a nu o deranja în timp ce doarme.  Îi dau cu unguent pe vânătăi și o învelesc cu pătura.  Ies ușor din camera și îl sunt pe un prieten de al meu. 

— Max,  am nevoie de ajutorul tău.  Îi spun direct fără ocolișuri.

— Sigur,  cu ce te pot ajuta?

— Îmi voi trimite niște date despre o persoana,  vreau sa afli totul despre ea. 

— Ok,  aștept mesajul tău. 

Și cu asta închei convorbirea.

N/A

Needitat. 

Sper sa vă placă.  Vă aștept părerile.  Pupici.