Capitolul cinci

4.1K 198 49
                                    

Myako

   Mă  trezesc cu o durere infernală de cap. Trebuie sa văd dacă a ajuns mama. Ieri nu a venit toată ziua acasă și îmi fac griji. Dacă a pățit ceva?  Îmi e frică, nu vreau sa o pierd și pe ea.  E singura persoană care tine la mine.  Nu vreau s-o pierd.  Cobor scările și mă îndrept spre bucătărie.  Cum intru în bucătărie o vad pe mama stand la masa. Pare abătută.

— Mami,  ai venit!  Tip de bucurie și o îmbrățișez. Ea ma respinge.  Ce e cu ea?  E schimbată. 

—Ce ai pățit?  De ce n-ai venit ieri acasă?  De ce ești supărată? 

— Am avut treabă, nu sunt supărată, nu am pățit nimic.  Vrei ceva?   Mă întreabă rece.

— Nu îmi e foame. Dar aș vrea să te rog ceva.  Ea îmi face semn să continui.  Poti să-i ceri bani lui Derek pentru un nou inhalator? Cel pe care îl am acum nu mai e bun.  S-a terminat.  Și am început să am din ce în ce mai des crize de astm . 

— Nu știu dacă pot sa îți fac rost de bani pentru un nou inhalator. Dacă îi cer mă va întreba ce fac cu banii.  Nu am ce explicație să-i dau.  Așa că nu-ți pot face rost de bani.  Nu cred ca ti s-a terminat cel de acum.  Așa că trebuie să te descurci cu asta de acum.  Și în plus dacă ar afla ca pentru tine sunt banii nu mai mi-ar da nici pentru o crema hidratanta . Și ști cât de mult tin eu la îngrijirea pielii.  Bani mi-a dat azi pentru geanta asta.  Spune arătând spre masa unde se afla geanta.  E ediție limitată, cat ma bucur ca am putut sa o cumpăr.  Deja i-am cerut bani.  Acum înțelegi și tu. Mai bine ai pune mana și te-ai angaja.  Și așa stai toată ziua degeaba.  Asa nu ai mai fi o durere în fund.

     Am lacrimi în ochi. Dar nu le las să cadă.  Știa de data trecuta ca îmi trebuie un nou inhalator.  Asa a spus și data trecută.  De aceea am încercat să îl folosesc cat mai puțin . De aceea am și crize tot mai dese. Mama nu era asa.  De când a murit tata, a devenit și mai egoistă.

— Așa ai spus și data trecută.  Știai că îmi trebuie unul nou.  Am crize tot mai dese. Și nu pot rezista fără el.

— Copil nerecunoscător!  Tipa la mine, mă sperii și mă dau doi pași în spate.  După tot ce fac pentru tine, tu asa ma răsplătești?  Mă tragi la răspundere ?  În loc să-mi mulțumești ca eu mă sacrific pentru tine.  Azi trebuie sa merg la ziua unei colege, dar nu, eu trebuie sa stau acasă să-i fac fiicei mele nerecunoscatoare de mâncare.  Toate prietenele mele vor rade de mine.  Ca eu stau acasă și gătesc pentru una ca tine, în loc să mă distrez.  Acum mișcă mai repede la școală.  Și lasa teatrul deoparte, nu impresionezi pe nimeni cu lacrimile tale.  Și cand te gândești că eu mă chinui să îi fac toate poftele! Nenorocita ești, ești o nenorocita.  Tipa la mine și pleacă. 

    Eu încep să plâng.  Ce e cu ea?  Nu a mai tipat pana acum la mine. Da,  îmi mai reproșa că sunt nerecunoscatoare.  Sau ca o fac de râs. Dar nu a tipat.  Urc la mine în cameră și caut inhalatorul.  Încerc să mă calmez, dar nu merge degeaba inspir din el, nu ma pot liniști . Privirea mi se încețoșează.  Nu mai simt nimic.

************************************

   Mă trezesc și văd că e deja seara. Mă bag în pat și adorm cu gândul la tot ce s-a întâmplat azi. Vreau sa scap, nu mai suport! Mama s-a transformat în Derek.  Vreau sa scap!

************************************

     Mă trezesc din cauza alarmei.  Îmi fac rutina de dimineață și mă duc la școală. Ajung la școală și mă duc în clasă. Mă așez în bancă, iar Rose mă ia la întrebări.

— De ce nu ai venit ieri la școală?  Ești bine?  Ai pățit ceva?

— Mi-a fost rău.  Da, sunt bine.  Nu am pățit nimic, stai liniștită.  Îi zâmbesc ca s-o liniștesc.

— Ok.  Azi vei lua prânzul cu mine și fratele meu.  I-am povestit despre tine și vrea să te cunoască. Doar ca nu știe că vei lua prânzul cu noi. Îmi spune veselă.

— Nu pot veni.  Îi spun.

— De ce?  Și în plus asa te-ai  mai relaxa puțin.  Toată ziua stai si înveți. 

—  Dar ce o sa zică fratele tău?  O întreb nesigură.

— Nu o sa zică nimic. Ești o persoană minunată, sigur o sa te adore.

— Bine.  Accept eu înfrântă.  Rose zâmbește și mă îmbrățișează. Profesoara intra în clasă.

************************************

Orele s-au terminat, iar acum ma îndrept cu Rose către parcare.  Unde ne așteaptă fratele ei.  Nici măcar nu știe că eu voi lua masa cu ei.  Dacă nu e de acord ?  Sau poate ma crede o influență rea asupra surorii lui ?
Sunt întrerupta din gânduri de către Rose care tipa numele fratelui ei.

— Nick!  Îl îmbrățișează.  Ea e prietena mea Myako. Și îi arată spre mine.  Va lua masa cu noi. 

—  Eu sunt Nickolas, încântat. Spune cu o voce care îmi provoacă fiori .  Și îmi întinde mâna semn de salut.

— Încântată.  Spun în timp ce ii strâng mâna.  Am simțit fiori în momentul în care i-am strâns mâna. 

—  Nu ești de la noi nu?  Ai un nume diferit fata de celelalte.

— Da, sunt din Japonia.  M-am mutat aici când eram la grădiniță.  Mama e americanca ,iar tata este japonez. Îi spun rușinată.  Aceasta a incuviintat
și ne-a făcut semn să urcăm în mașină.  Ajungem în dreptul unui restaurant.  Intram,  ne așezăm la masa, iar un chelner vine să ne ia comanda.

— Ce ați dori sa comandati?

— Doua porții de paste ,iar Myako...

— Și eu vreau tot paste.  Chelnerul pleacă.  Iar Nickolas imi pune diferite întrebări.

— Locuiești singură sau cu părinții?

— Stau cu mama și fratele meu.

— Dar tatăl tău?  Unde este? 

— Tatăl meu a murit.  Spun cu privirea în jos, și îmi tin lacrimile în frâu. 

— Îmi pare rău!

— Nu-i nimic, nu ai știut. Se lasă o liniște mormantala. Niciunul nu scoate un sunet. Chelnerul vine cu mâncarea, iar noi mâncăm în liniște.  Nick se oferă să plătească el. Apoi ma conduce acasă. Cobor din mașină și observ motocicleta lui Derek în fata casei.  Îmi e frică. Intru în casă, iar fratele meu se uita la meci.  Vreau sa urc în camera mea dar el ma oprește.

— Unde ai fost prematie?  Tipa la mine.

— Am.m fost la b.biblioteca . Mă bâlbâi eu.

— Sa zicem ca te cred.  Dar dacă tot faci ce vrei tu , as vrea și eu chirie.  Ca tot te tin în casa mea.  Asa măcar faci și tu ceva util.  De mâine vei plăti chirie.  E clar?  Tipă la mine.

— D.da.  Îi răspund speriată.  Este ciudat mama m-a pus sa ma angajez, iar el îmi cere chirie.  Trebuie sa ma angajez.  Poate asa nu o s-o mai supăr pe mama.  Nu vreau sa fie supărată pe mine. De mâine îmi voi căuta de lucru.

Needitat

A/N

Sper sa va placă, nu uitați să lăsați vot și com.  Pupici 😘😘❤

Frica de oameni! Iubindu-l pe ElUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum