Frica de oameni! Iubindu-l pe El

Capitolul nouă

Așteptăm de o ora sa iasă medicul din salon. Oare ce a visat de era asa speriata? Și de ce nu am putut sa o trezim din leșin. Oare Rose știe ceva? Sunt întrerupt din gândurile mele de sora mea care îmi arată spre doctorul care iese din salonul lui Myako.

- Domule doctor, ce a pățit Myako? Îl întreb.

- Tânăra suferă de astm bronsic. Se afla într-o stare destul de avansată, din analizele pe care i le-am făcut, am observat una dintre cauzele bolii avansate, iar aceea este lipsa de medicamentatie.

Rămânem uimiti, atât eu cât și sora mea. Suferea de astm? Și nu s-a tratat pana acum? Dar dacă stau sa o analizez după haine nu pare o fata săraca. De ce și-a neglijat problema de sănătate? Dar ceea ce ma macină pe mine este întrebarea, de ce e atât de de speriata de cei care se aproprie de ea, care vorbesc cu ea, de oameni în general? Ce a pățit ? Cine a adus-o în starea asta?

- Și ce putem face în privința asta? Îl întreb îngrijorat în privința lui Myako.

- Dacă va urma tratamentul pe care îl voi prescrie, crizele eu de astm se vor ameriola, iar în timp vor dispărea. Acestea sunt medicamentele care trebuie sa le ia. Spune și îmi dă lista medicamentelor.

- Când vom putea sa o luăm acasă? Îl întreabă Rose.

- Îi voi face externarea chiar acum, dar îmi trebuie semnătura unui adult sau a tutorelui ei.

- Voi semna eu. Sunt un prieten de familie. Îi spun eu repede.

- Urmati-ma !

Myako

Mă trezesc din cauza mirosului de medicamente. Deschid ochii și observ că sunt într-o camera de spital. Pe ușă încă Rose.

- Myako, te-ai trezit! Spune fericită.
- Știi cât de îngrijorată am fost? M-am speriat când te-am văzut leșinată în brațele fratelui meu. De ce nu mi-ai spus ca ai astm? Ma întreba cu lacrimi în ochi.

Îmi las privirea în jos și încep să mă joc cu degetele . Nu i-am spus pentru că nu vreau sa se uite la mine cu milă. Nu vreau milă din partea nimănui. Și în plus și-ar fi făcut griji pentru mine, nu vreau sa sa se îngrijoreze pentru mine, nu vreau sa fiu o povară pentru ea.

- Nu voiam sa fiu o povară pentru tine. Îi spun.

- Ce?! Tu te auzi ce spui? Tipa și eu tresar. Mainile încep să îmi tremure. Panica se instalează în corpul meu. Nu am auzit-o pana acum tipand. Îmi e frică, dacă o să dea în mine? Nu mai vreau sa fiu lovita. Nu mai pot respira normal, iar ochii îmi sunt scăldati în lacrimi . Ridica mana, iar eu ma feresc.

- Te-e r-rog-g nu-u d-da ! Îi spun speriata și îmi ridic mâinile în semn de de apărare.

- Myako, nu îți voi face nimic da? Ma întreba ușor Rose. Nu voiam sa dau în tine ci doar sa te îmbrățișez . Ok? Îmi explică că la un copil mic. Eu doar aprob din cap. Ma îmbrățișează și eu încep să mă liniștesc.

- Haide, mergem acasă.

Ma ajuta sa ma îmbrac. O urmez afara din încăpere, iar pe coridor era fratele Rosei. Vine spre noi iar eu ma ascund în spatele Rosei. Nu vreau sa se aproprie de mine. Vreau sa tin distanța fata de el. Îmi observa gestul și se oprește la mijloc drumului parcurs. Nu vreau ca ei sa îmi afle problemele, astfel se vor implica în viata mea fratele mai îi va face sa sufere, nu vreau ca ei sa sufere din cauza cauza mea. Nu vreau asta.

N/A

Needitat.

Știu că nu am mai postat de mult timp, doar ca răceala se tine ca capul meu și nu mai scap de ea. Dar am încercat să postez, sper sa va placă. Pupici.