Hurt so good

2. Sweet Poison.

 
  

     𝘿𝙀𝙍𝙀𝙆

     — Ai văzut-o aseară? Vocea subțire a lui Cassie, tipa care făcea piercinguri în camera de lângă, a răsunat din spatele ușii mele.

     — Da, i-am răspuns continuând să așez restul revistelor de inspirație pentru tatuaje pe care le primisem dimineață. Nu aveam nevoie de ele, dar de obicei oamenii nu relatează cu viziunea din capul tău, așa că trebuie să le arăți tatuajele plictisitoare din reviste pe care probabil și colegii lor de muncă le au.
     Am auzit pașii grăbiți ai lui Cassie care s-a oprit înainte să intre în salonul meu de tatuaje. În timpul în care nu aveam clienți, nu îmi plăcea să primesc musafiri nepoftiți în spațiul meu.
     Știam despre cine vorbea când mă întrebase dacă am văzut-o aseară, iar eu nu aveam nicio intenție să încep un subiect despre ea, mai ales după ce îi spusesem să mă caute aici.

     — Cum era? M-a întrebat zâmbind.
    M-am întors spre ea și i-am făcut semn să intre.

     Cassie nu știa ce se întâmplase cu Kat. De fapt, nu știa ce făcuse Kat. Singurul lucru pe care îl știa era ca Katherine era o persoană rea. Eu eram singurul care știa și așa plănuiam să rămână.

     — Zgârie, i-am spus.

     A râs, după care s-a așezat pe scaunul de tatuat din fața mea.

     — Fă-mi un tatuaj despre ea. Cum arată din viziunea ta?
     Am pufnit întorcându-mi atenția spre ea. Rău. Arâta atât de rău și atât de bine, încât nu mă puteam hotărî.
     Făcusem o schiță pentru tatuajul ei, însă a refuzat să o vadă, așa că trecusem direct la tatuajul în sine. Nu voiam să o fac să regrete ce alesese, așa că am încercat să îl aduc la cea mai acceptabilă formă care era aproape de viziunea mea.
     Reușisem să fac doar jumătate din el, când Cassie mi-a spus că vrea să ia o pauză, așa că m-am oprit și în timp ce ea s-a retras în cealaltă cameră, eu ieșisem afară, aprinzându-mi o țigară.

     Așteptam ca Jaxon să treacă pe aici după mesajul lui de dimineață, însă eram aproape de sfârșitul programului așa că mi-am scos telefonul și i-am scris că ne vedem la Delirium.
     Nu. Nu mergeam acolo pentru Katherine. Mergeam acolo pentru că îmi amintea de Allie și pentru că voiam să păstrez locurile care îmi aminteau de ea, înafară de spitalul în care se afla de mai bine de șapte luni.

     — Închizi tu? Vocea lui Eden m-a făcut să îmi sting țigara și să mă întorc înapoi în salon.

     — Nu, am trecut pe lângă recepție unde el își pierdea vremea și înainte să intru pe holul care ducea spre camera mea, m-am oprit și i-am spus: De fapt, termin un tatuaj pentru Cassie și plec mai devreme.

     Și-a dat ochii peste cap și și-a întors atenția spre telefonul lui, în timp ce eu l-am ignorat și m-am întors înapoi la tatuajul lui Cassie.
     Terminasem și cealaltă jumătate în aproape o oră și ajunsesem în poziția în care mă gândeam din nou la ea. Cassie avea acum două tatuaje într-unul. O anume ea, cu înfățișarea unui diavol pe o parte, iar pe cealaltă parte cu înfățișarea unui înger. Așa era Katherine Davis. O lași să intre în viata ta și ajunge să scoată răul din tine, după care dispare, lăsându-te în intuneric. Eu o cunoșteam pe ea, însă ea nu avea nicio idee cine eram.

     Nu a durat mult să ajung la Delirium, însă, mai mult a durat să aștept ca Jaxon să apară cu iubita lui lângă masa mea.

     — Ai văzut-o pe Kat pe aici? M-a întrebat Olivia când s-a așezat lângă mine pe canapea. Am dat din cap în semn că nu stingând o altă țigară în scrumiera de pe masă.