Hurt so good

11. Sper să îl ucidă.

 

      𝙆𝘼𝙏

     Seara trecută a fost ciudată. Ciudat de plăcută.
     Derek și cu mine luasem cina, după care golisem o sticlă de vin. Însă surprinzător a fost faptul că nu ne atinsesem unul de celălalt.
     Mă simțisem în largul meu, ca și cum l-aș fi cunoscut de o viață, doar că nu îmi puteam amintii.

     După ce făcusem un duș lung, m-am întors în dormitor și m-am acoperit cu pătura încercând să mă afund între perne. Nu plănuiam să îmi părăsesc apartamentul astăzi, din moment ce Bishop se oferise să îmi ia locul în seara asta.
     În timp ce încercam să prin firul unui film pe care tocmai îl începusem, bătăile puternice în ușa de la intrare m-au făcut să tresar. Mi-am lăsat laptopul pe pat și mi-am afundat picioarele în papucii de casă, după care am străbătut holul până în sufragerie.

     Când am pus mâna pe clanță, cel de pe partea cealaltă a ușii și-a dres vocea. M-am oprit pentru o secundă, când speranțele mele că Olivia venise să mă viziteze tocmai au fost năruite.

     Am deschis ușa și mi-am ridicat privirea din podea, spre el. Am împins ușa cât de repede am putut, însă mâna lui a blocat-o.

     — Manierele tale s-au dus naibii de când ai plecat din Texas, a spus intrând în apartament.
     A făcut un pas spre mine și a închis ușa în urma lui. Am aruncat o privire fugitivă peste umărul lui. A încuiat ușa.

     — Cum ai aflat unde locuiesc? L-am întrebat.
     A ridicat o sprânceană făcând alt pas spre mine.

     — Am fost la spital, le-am spus că sunt îngrijorat pentru iubita mea și că vreau să îi fac o vizită și mi-au dat adresa, a spus el.

     — Am fost iubita ta în urmă cu cinci ani, Johnny.
 
     — Ți-au spus asta sau ți-ai amintit? M-a întrebat el.

     — Îmi amintesc totul despre tine deși mi-aș fi dorit să nu o fac, îi spun încercând să îmi recapăt respirația. Simțeam cum mâinile îmi tremurau, de teama și de nervi.

     — N-a fost așa rău, Kathy.
    Și-a dat ochii peste cap și mi-a traversat sufrageria cu bocancii lui negri lăsând urme pe podea. Am vrut să mă întorc spre el și să îi spun să dispară, însă nici măcar nu îl puteam privii.

     — Nici măcar nu te-ai uitat la mine după ce te-am făcut să te simți bine pentru prima dată în viața ta, l-am auzit spunând.

     — Voiai să îți mulțumesc pentru că m-ai violat apoi ai plecat?

     — Exagerezi, a spus întorcându-se spre mine.
     Am făcut un pas în spate iar el a zâmbit apropiindu-se de mine. Îi plăcea să mă vadă speriată. Îi plăcea faptul că îmi era teamă de el.

     — Nu te apropia de mine! Am strigat spre el.

     — Nu o să te rănesc, scumpo. N-am vrut să te rănesc vreodată, a spus încet înaintând spre mine.
     Când m-am simțit spatele lipindu-se de insula din bucătărie, inima mi-a luat-o la goană. Simțeam cum mă panicam pe interior. Simțeam cum în mintea mea, fiecare secundă din amintirea aceea oribilă se întâmpla din nou.

     — M-ai auzit, Kathy? Nu ți-aș face nimic rău, a repetat când a ajuns în fața mea, lăsând ca accentul lui texan să îmi inunde auzul.
    Am înghițit în sec aruncand o privire în spatele său, unde telefonul meu era așezat. S-a aplecat spre mine și am închis ochii pentru o secundă încercând să îmi abțin lacrimile. Pumnul lui s-a lovit zgomotos de bufetul din spatele meu și câteva pahare au căzut pe podea făcându-se cioburi.