Hurt so good

5. Unde e dormitorul?

     𝙆𝘼𝙏

     — Ai băut destul, vocea lui Bishop a răsunat de după bar.

     — Pot să hotărăsc și singură când am băut destul, i-am răspuns sorbind din cocktail-ul meu. Bishop s-a aplecat spre mine punându-și coatele pe bar. Mi-a luat băutura din față și a aruncat-o în chiuveta din spatele barului.
     Când s-a întors înapoi spre mine, m-am ridicat peste bar și l-am tras de gulerul tricoului pe care îl purta, mai aproape de mine.

     — Fi atent la mine, Bishop, doar pentru că s-a întâmplat ceva între noi acum ceva timp, nu înseamnă că trebuie să îmi porți de grijă.

     — Nu îți port de grijă pentru că ți-am tras-o, ci pentru că îți sunt prieten, Texas.

     — Asta suntem noi, nu? Doar prieteni, i-am șoptit pe buze în timp ce îmi plimbam unghiile lent pe gâtul lui.

     — Prieteni cărora le place să și-o tragă câteodată, mi-a răspuns zâmbind.
     Știam ce însemna zâmbetul ăla și speram să se țină de cuvânt. Dacă nu aș fi fost amețită deja din cauza băuturilor, probabil aș fi plâns pe umărul lui, toată noaptea.

     — Katherine! Vocea lui Derek a răsunat din spatele meu făcându-mă să zâmbesc.

     — Mergem? L-am întrebat coborând de pe scaunul de la bar. Am privit în sus spre el doar că să îi întâlnesc privirea. A trebuit să ridic puțin bărbia și să mă las pe spate ca să îl pot privi în ochi.
     Era mult mai înalt decât mine și deși nu eram nici eu prea scundă, când stăteam aproape de el, făcea să pară că eram în primul rând la cinema.

      A privit în jos spre mine încruntat, cercetându-mi chipul, apoi ochii i s-au îmblânzit.

     — Da, a spus scormonind în buzunarul pantalonilor săi. A scos cheile mașinii și mi le-a înmânat.
     Am privit în jos spre cheile pe care acum le țineam în palme și inima a început să îmi bată atât de tare încât o puteam auzii în timpane. Nu puteam să conduc și îi spusesem deja asta. Simțeam cum cheile o să îmi scape în orice secundă din cauza felului în care îmi tremurau mâinile. Nu voiam să mă panichez și să stric totul din nou, la fel cum am făcut când i-am trântit ușa în nas.

     — Nu poate conduce! L-am auzit pe Bishop strigând către Derek din spatele meu. Derek a mimat un "Știu", uităndu-se la Bishop, după care m-a apucat de mână trâgandu-mă spre ieșire. Am strâns cheile în măna stânga iar mâna lui Derek în cea dreaptă si l-am urmat afară din club.

     Nu aveam nicio idee spre ce ne îndreptam. Trecusem de majoritatea celor care preferau sa stea în fața clubului, și eram destul de sigură că trecusem și pe lângă mașina lui cu câteva minute în urmă. Dacă Derek căuta aleea perfectă pe care să mă omoare într-o joi seara, i-ar fi ieșit de minune.
    Când bătăile inimii îmi reveniseră la normal, i-am dat drumul la mână și m-am oprit.

     — Ai spus că mă vei duce acasă, i-am spus sprijinindu-mă de colțul unei clădiri vechi, la întrarea pe o alee întunecată și îngustă. Oh, la dracu!

    Derek s-a întors și s-a aplecat spre mine sprijinindu-și ambele mâini pe peretele din spatele meu. Ajunsesem să fiu între brațele lui, simțindu-i respirația caldă pe obrazul meu.

     — Amândoi am băut peste limită în seara asta. Tu nu poți conduce, iar eu nu vreau să o fac, a spus coborându-și privirea spre buzele mele. Crede-mă Kath, dacă aș fi fost singur aș fi făcut-o, dar cu tine nu vreau să risc, a continuat el.
     Am simțit cum rotea o șuviță din părul meu pe deget, în timp ce cu cealaltă mână îmi îndepărta șuvițele de păr de pe umăr. S-a aplecat mai mult și m-a sărutat încet pe gât și pe umăr, apoi și-a întors privirea spre mine.