Hurt so good

9. Sentimentele și intuiția.

      8 luni în urmă

           𝙆𝘼𝙏

     — E al naibii de frig aici, mi-am strâns mâinile la piept urmându-l afară. De ce te grăbești așa?

     — Pentru că ar trebuii să fiu în ring în momentul ăsta, făcându-l praf pe Wyatt.
     Și-a pus mâna în jurul brațului meu mângâindu-l ușor în timp ce mă tragea mai aproape de el. Am aruncat o privire în jurul nostru, asigurandu-mă că eram singuri, apoi m-am apropiat de el.

     — Allie ți-a spus din nou să nu o faci?
     A încuviințat din cap și și-a scos o țigară din pachet. Am scos bricheta din buzunarul blugilor mei și i-am aprins țigara. Derek fuma rar, poate doar atunci când chiar avea nevoie de ceva să îl calmeze. Însă nu îl văzusem niciodată fumând des sau repede, îndeajuns de mult încât să se îndrepte cu pași repezi spre o moarte mizerabilă.

     I-am atins ușor umerii, apoi gâtul, mângâindu-i obrajii cu degetele mari.  

     — Poți să o faci, Derek. O să câștigi orice luptă, crede-mă, am spus încet ridicându-mi privirea spre el.
     I-am simțit mâinile pe obrajii mei reci, când s-a aplecat spre mine și și-a lipit buzele de ale mele. Uitasem să mai respir pentru o secundă.
     L-am sărutat înapoi, pentru că în adâncul inimii mele, chiar îmi doream să o fac.

     — Derek, i-am șoptit numele atingându-i ușor buzele. I-am simțit respirația caldă pe ale mele, în timp ce eu încercam să o opresc pe a mea.
     Voiam să îi spun că știam că nu mă v-a iubii niciodată cum o iubea pe Allie. Să îi spun că orice se întâmpla între noi, ar fi trebuit să se oprească înainte ca ea să fie rănită. Însă nu puteam. Ajunsesem să mă mulțumesc doar cu o mică parte din Derek, atât timp cât îl aveam aproape.

     Mâna lui a strâns-o ușor pe a mea, iar eu am făcut un pas în spate. Am încercat să îi zâmbesc înainte să mă întorc înapoi înăuntru.

     — Bine ați venit la Baia de sânge, pentru prima luptă din semestru! Strigătul lui Drew a răsunat din mijlocul ringului.
     Mi-am șters lacrimile de pe obraji căutând-o pe Olivia cu privirea. Mi-am strâns șalul gen Stevie Nicks la piept din cauză că doar ce mă întorsesem de afară înapoi în încăpere, și mi-am făcut loc cu coatele prin mulțime.

     — Unde ai fost? M-a întrebat strângându-mi mâna într-a ei. Tremuri de frig, a continuat ea.

     — Ai văzut-o pe Allie?
   S-a întors și a făcut semn din cap spre stânga noastă. Allie și-a întors privirea spre noi și ne-a zambit ușor.

     — Trebuie să vorbesc cu ea, i-am spus Oliviei.
    I-am simțit mâna in jurul brațului meu, oprindu-mă.

     — Dacă îți spune ceva, comportă-te ca și cum ți-ar păsa, câtuși de puțin, de ea. Să nu se gândească, că între tine și Derek ar putea fi ceva, mi-a spus Olivia.
Îmi păsa de Allie, deși probabil nu îi dădeam asta de înțeles.

     — Ești bine? M-am apropiat de ea cu un zâmbet.
   S-a întors spre mine și zâmbetul i s-a frânt ușor.

     — Credeam că ești altcineva, a mormăit ea. Mă gândeam că trebuia să mint din nou.
     Înțelegeam la ce se referea. De multe ori ziceam că sunt bine atunci când mă întreba cineva cum mă simțeam. Deși de cele mai multe ori nu eram deloc bine, răspunsul meu fals convingea pe toată lumea. Nimeni nu insistă, pentru că nimănui nu îi pasă îndeajuns de mult încât să se asigure într-adevăr că ești bine. 

     — Nu sunt bine, Kathy, mi-a spus.

     — Lupta din această seară începe! Strigătele celor care s-au adunat în jurul ringului ne-au atras atenția, făcându-ne să ne întoarcem. Apariția lui Wyatt în ring, a fost aclamată gălăgios, însă când Derek a urcat în urma lui, toți în jurul nostru îi strigau numele.
     Mă oprisem pentru o secundă, privindu-l cu admirație. O parte din mine se aștepta să asculte ce îi spusese Allie, însă în momentul ăsta, Derek era în mijlocul ringului, dând atenție cuvintelor pe care i le-am spus cu câteva minute în urmă. 

     — I-am spus că dacă face asta voi pleca, am auzit-o pe Allie spunând. 

     — Bună idee, mi-am întins mâna spre ea cu un zâmbet. Să plecăm de aici, am tras-o spre ieșire.
     Imediat ce ieșisem aerul rece ne losive în față. Mi-am plimbat privirea prin jurul nostru, iar imediat ce îl zărisem pe Luke în fața mașinii lui, m-am grăbit să îi atrag atenție înainte să urce în mașină.

     — Credeam că lupta abia a început, a spus el întorcându-se spre noi.

     — Iar noi mergem acasă, n-ai vrea să ne duci tu? M-am sprijinit de mașină, lângă el, zâmbindu-i.
     Luke și-a coborât ochii negri spre mine ridicând o sprânceană. Deși îl cunoșteam de ceva timp, niciodată nu reușisem să îi ghicesc intențiile.
     A făcut un semn din cap spre mașină, iar eu Allie am urcat pe bancheta din spate.

     Luke a plecat cu viteză de pe loc, iar muzica din radio a pornit odată cu motorul, răsunând în boxele mașinii. Something in the way de la Nirvana răsuna în boxe în timp ce Luke gonea pe șosea în mijlocul nopții, ignorând fiecare semafor cât și toate semnele de circulație pe care le întâlnea pe șosea. Am închis ochii pentru o secundă fredonând versurile melodiei și lăsând vântul să îmi treacă prin păr.

     — Mă întreb dacă am făcut o greșeală, am auzit-o pe Allie mormăind în urechea mea. Am deschis ochii alene și m-am întors spre ea. Trecând peste ce se întâmpla între mine și Derek, îmi păsa de Allie, iar Derek o iubea. Știam asta deja, după felul în care se purta cu ea, după felul în care vorbea cu ea. Erau același lucruri pe care le voiam doar pentru mine, și mă uram pentru asta.

     — Nu ai făcut o greșeală, Allie. Ai făcut ce exact ce a trebuit să faci. Ți-ai ascultat sentimentele și intuiția, i-am spus.

     — Nu îl cunoști pe Derek, nu e așa ușor de dat la pace cu el.
     Am simțit cum dinți mi-au scrâșnit dinții imediat după ce Allie și-a încheiat propoziția. Am luat o gură de aer încercând să mă gândesc la răspunsul pe care voia să îl audă.

     — Crede-mă, Allie, mâine dimineață Derek v-a fi lângă patul tău, am spus forțând un zâmbet.
     Luke s-a întins spre radio și a dat volumul mai încet, probabil vrând să tragă cu urechea la ceea ce vorbeam despre prietenul lui. Mi-am dat ochii peste cap vrând să mă întind printre scaunde și să las muzica din nou să răsune în boxe, însă Allie o făcuse înaintea mea.
     Am privit cum s-a ridicat de pe bancheta din spate și s-a întins printre cele două scaune din față.

     — Nu ți se pare că ești mult prea curios, Luke? Tragi cu urechea la o discuție între iubita prietenului tău și prietena ei? Mi-am lăsat spre geam șoptindu-i lui Luke la ureche. S-a întors spre mine rânjind.

     — Prietena ei? Ceea care îl așteaptă pe iubitul ei în întuneric? În parcări goale? Luke a spus la fel de încet ca mine.
     Am înghițit nodul din gât și i-am aruncat o privire tăioasă.

     — Miroși a alcool, ceea ce mă face să cred că nu mai gândești limpede, i-am spus lăsându-mă pe spate.
    Muzica a început să răsune la fel de tare ca atunci când urcasem în mașină, odată cu claxoanele puternice care se apropiau rapid de noi.

     Ultimul lucru pe care îl auzisem era vocea subțire a lui Allie strigându-l pe Luke. Nu auzisem niciun răspuns din partea lui. Nici nu o văzusem pe Allie întorcându-se la locul ei lângă mine. Mașina lui Luke fusese lovită brutal din partea dreaptă, partea în care Allie era.

     Un țiuit puternic, geamurile spărgandu-se și sunetul flăcărilor care ardeau în jurul nostru, atât am mai putut auzii. Simțeam cum sângele mi se scurgea pe brațe, pe piept, îl simțeam pe tot corpul. Rămăsesem inconștientă câteva momente, însă simțeam totul. Simțeam toată durerea pe care o meritam.
     Auzeam în surdină mașinile de poliție apropiindu-se, însă nu eram sigură că mai puteam rezista pănă când ajungeau la locul accidentului. Simțeam panica cu fiecare particulă din corpul meu, pentru că nu mă puteam mișca, pentru că nu puteam striga după ajutor. O șimteam atât de tare încât îmi puteam auzii bătăile inimii. Până într-un moment când și ele se opriseră, iar liniștea devenise chinuitoare.