Dragă Luke,
Nu am înţeles cum cineva care zice că te iubeşte, poate face aşa ceva.Dar iubirea mea încă nu sa stins.Până într-o zi când,nu mi s-a mai permis să lupt, a renunţat.Mă intreb dacă măcar 10% din ce a spus/făcut, a fost din voinţă sinceră dar mă îndoiesc.Păcat este că am putut observa profitul lor, celor pe care i-am iubit.Pot să recunosc, am primit atâtea ,,te iubesc",, nu pot trăi" fără tine şi după acea ai plecat.M-am întrebat oare mai trăieşti? Că ai zis că nu poţi trăi fără mine, şi acum dacă e după mine, înseamnă ca nu trăieşti,ironic vorbind.Normal că trăieşti, au fost doar vorbe în vânt.Ce îţi pasă ţie?Numai după ce trec printr-o decepţie pot înţelege acel sentiment al suferinţei, unii de fapt nici după asta nu vor înţelege.Părerea mea este că trebuie să gândim mult când spunem un ,,te iubesc".De preferat ar fi să arăţi mai mult, decât să spui.Aş fi vrut să nu trăiesc acele experienţe, căci, au rămas cicatrici...
CITEȘTI
Prietenă cu singurătatea//Luke Hemmings
FanfictionDe ce sunt singură? Toată lumea mă urăște înafară de mama...Sunt bătaia de joc a tuturor! Până când?