Prietenă cu singurătatea//Luke Hemmings

59.

Luke P.O.V.

Dimineaţă m-am trezit rapid ducându-mă către baie făcând un duş revigorant.După ce am terminat am ieşit uitându-mă prin cameră văzând-o pe Amaris stând pe pat uitându-se la mine.

Amaris:-De ce se uită aşa la mine?

Eu:-T...t...te aud.Amaris te aud!Şi te văd!

Amaris:-P-poftim?Tu mă vezi şi mă şi auzi?

Eu:-Da!Nu pot să cred!

Am fugit la ea şi am îmbrăţişat-o şi rămânând complet şocat că o puteam simţi.După ce ne-am desprins din îmbrăţişare mi-am dus o mână pe pieptul său pentru a vedea dacă cumva visez dar nu.Mâna mea nu intra prin ea ci rămânea pe pieptul său.

Amaris:-Ăăm...Luke?De ce mâna ta nu intră prin mine?

Eu:-Asta întreb şi eu!

Ea a fugit de lângă mine coborând şi ieșind din casă.M-am îmbrăcat şi am fugit după ea lăsând-o pe mama în ceaţă.

Mama:-Luke...aia cumva era Amaris?

Eu:-Da mamă!Trăiește!

Mama:-Dar cum este posibil?

Amaris P.O.V.

Am ajuns acasă văzând-o pe mama stând pe canapea cu mâinile pe genunchi cu capul în ele.

Eu:-Mamă!

Mama:-Doamne cred că visez...Amaris?

Eu:-Nu mamă, uite!

I-am luat mână punând-o pe corpul meu,ea rămânând complet şocată.

Mama:-Trăieşti!Tu chiar trăieşti!

Eu:-Cred că aşa a vrut Dumnezeu.Să mai am o şansă...

Mama:-Noroc că nu am chemat pe nimeni la înmormântarea ta şi nu am spus la nimeni că altfel acum ar fi trebuit să dau sute de explicații...

Eu:-Vrei să spui că nimeni nu ştie că eu murisem?

Mama:-Nu...dar mă pregăteam să le spun cât de curând dar se pare că ai înviat!

Am început să râd împreună cu ea până când am fost oprite de intrarea lui Luke în casă.

Ma luat de mână vrând să ieşim dar m-am oprit uitându-mă la mama apoi la Luke.

Eu:-Un nou început!O nouă viaţă!

Am ieşit din casă alergând ca nişte nebuni prin ploaie dar nu ne interesa.Strigam şi râdeam ca nişte nebuni scăpaţi de la spital dar nu ne mai interesa...am o viaţă perfectă!