Hey! Mi-am făcut curaj să public și eu ceva! Sper să vă placă povestea mea... In fine!
Prolog
Acum era și ziua cea mare. Monica nu dorea sã se mai trezeascã. Nu știa de ce. Nu știa ce va face. Trebuia sã plece. Îi era teamã. Mama sa poate nu va accepta. Era poate prea lașã cã fugea de responsabilitãțile vieții. Dar, de astãzi Radu nu va mai fi liber. Nu va mai putea face nimic. Se va cãsãtori cu alta. Și ea... Ea va rãmâne cu ochii în soare. Nu va putea sã mai trãiascã. Va fi nefericitã. Nu va mai zâmbi atât de ușor. Viața ne joacã feste. Credea ea acum câteva sãptãmâni, când era cu Radu, cã va fi atât de nefericitã? Ce dorea el sã facã acum? Ce vrea ea sã facã? Cum credea cã va supraviețui știindu-l pe Radu cu alta în pat? Și copilul? Ce va face ea cu un copil? Un copil este curios. Va dori sã știe de ce el nu are tatã. De ce el nu poate sã joace fotbal cu tatãl sãu? Dar nu putea sã-i spunã cã nu l-a înșelat. Cã nu i-a fost infidelã niciodatã. Cum sã-i spunã?
