Capitolul VI
Radu a ajuns în camera de hotel. Roxy era îmbrăcată doar într-un tricou lung până puţin peste fund.
- Radu! Unde ai fost?
- Nu ţi-am spus la telefon că pe plajă?
- Ba da, dar…
- Atunci de ce mă mai întrebi?
- De ce eşti aşa de rău acum cu mine?
- Scuză-mă, Roxy! Nu am chef acum de nimic. Vreau doar să mă odihnesc.
- Bine. Eu atunci îmi iau ce-mi trebuie şi mă duc la plajă să mă bronzez. Mă laşi?
- Da. Cu ce drept te pot opri eu să faci ceva?
- Păi nu eşti iubitul meu?
- Am fost până acum. De acum încolo poţi să faci ce vrei.
- Nu mă mai vrei?
- Nu. Şi nu începe să faci drame că ştim amândoi perfect că am fost împreună doar din plăcere şi distracţie.
- Da, dar…
- Nu te îngrijora pentru călătoria asta. Rămânem amici. Dar fără obligaţii.
- Atunci e bine. Deci, am plecat la plajă. Pa!
- Pa!
Radu s-a despărţit de Roxy. Nu era afectat. Nu se simţea rănit. Şi toate astea pentru că el o iubea pe Monica. Va încerca s-o găsească şi să vorbească cu ea. Îşi dorea s-o aibă pentru el mereu. Lângă el şi doar a lui. Îşi imagina cum în fiecare dimineaţă el se trezea primul şi o privea dormind. Apoi, când se trezea şi ea, o săruta şi-i spunea „Bună dimineaţa, soarele meu!”. Şi după aceea mergeau să-şi mănânce micul dejun împreună în bucătăria lor spaţioasă. Chiar dacă ar trebui să locuiască şi în sălbăticie şi acolo trăia dacă Monica era lângă el. Nu putea să-şi mai imagineze o clipă viaţa fără ea. Trebuia neapărat să vorbească cu ea. Era hotărât s-o ierte pentru tot. O iubea! O iubea din tot sufletul! Iubirea îi schimbase toată raţiunea. Putea să-şi calce pe orgoliul său masculin doar pentru a fi lângă ea pentru totdeauna. Acum clipele vieţii sale deveniseră cruciale. Îşi dorea să vorbească cu Monica pentru a decide ce se va întâmpla în continuare. De convorbirea aceasta depindea tot restul vieţii sale.
¤¤¤
Era dimineaţă. O dimineaţă decisivă pentru cei doi îndrăgostiţi. Soarele încă nu-şi făcuse apariţia pe cerul senin de iunie. Era o dimineaţă frumoasă. Oraşul era liniştit. Nu se trezise nimeni încă. Poate că era liniştea dinaintea furtunii.
Monica se trezise astăzi mai devreme ca de obicei, dar a urmat tot programul său obişnuit. La ora 7:00 era deja pe plajă. Uitase de Gabi. Dar Gabi nu ştia ce se petrece în sufletul ei. Şi în plus, dimineaţa asta era cea mai importantă din viaţa ei. Acum decidea ce va urma. Aştepta cu nerăbdare să vină Radu. Dar ce îi va spune? Cum se vor comporta? Dacă nu va veni? Şi-a început alergările ei obişnuite. După zece minute, nu a mai putut continua. Emoţiile nu o lăsau deloc în pace. Doamne! Întrebarea „Va veni?” încă nu avea răspuns. Încă nu ştia ce se va întâmpla. S-a întins pe nisip. A închis ochii. Visa la clipa când va fi cu Radu. Visa că făceau dragoste pe nisipul rece al plajei. Visa că o săruta. Îşi dorea din tot sufletul ei să-l aibă lângă ea.
