Capitolul II
- La naiba! exclama nervos Radu si coboara rapid scarile.
Vazandu-l Bogdan il striga.
- Radu!
- Ce vrei?
- A plecat?
- Cine?
- Monica...
- Stiai?
- Presupuneam.
Radu isi dorea sa plece insa Bogdan il opreste si-i zice:
- Stai. Nu te duce dupa ea! Hai mai bine sa bem ceva si sa vorbim!
- Ok.
- Ce sa fie?
- Un whisky.
- Bine. Si cum iti spuneam nu trebuie sa te duci dupa ea...
- Stiai ca va pleca?
- Nu. Presupuneam. Era clar ca lumina zilei.
- De ce spui ca era clar?
- Doar nu te asteptai sa se culce cu tine... Stii ca in prima zi am venit si cu o prietena de-a ei? E! I-am zis Iuliei sa plecam si s-o lasam pe Monica cu tine singura ; atunci ea mi-a zis ca n-o cunosc deloc. Nu se lasa atat de usor cum cred unii... Si apoi cand i-am zis ca poti incerca ceva a replicat ca nu va accepta si ca va fugi cu siguranta.
- Crezi ca i-a spus ceva?
- Nu. Ce-ai de gand cu ea?
- Nu stiu ce-mi doresc acum , dar ceva e foarte clar. E o fata minunata. Are niste forme... mama-mia! si nici la fata nu pot spune ca e urata. Mi se pare ca e o fata inteligenta si misterioasa... imi place. Cred ca voi avea multe surprize alaturi de ea.
- Nu insista cu ea. Nu-i place. Las-o sa te caute ea...
- Nu cred ca ma va cauta vreodata...
- Ba da.
- Fie ca tine.
Dupa ce la inceputul serii, Radu isi imagina ca isi va petrece noapte cu Monica , seara se sfarsise dezamagitor pentru el. Era atat de sigur pe sine ca acum ar fi vrut sa uite totul. Era deja a treia oara cand visurile sale se prabusisera ca un castel de nisip. De data asta crezuse ca are un plan formidabil.
- Nu inteleg cum a scapat... Apa! Desigur! Mi-a cerut apa ca sa poata fugi. Dar de ce?
Gandurile sale nu puteau disparea asa de usor. Toata activitatea sa era concetrata asupra Monicai. Deodata , i-a venit o idee stralucita. Prin relatiile sale , a obtinut ce si-a dorit.
- Sa te vedem acum domnisoara Curaj! Sa vedem acum ce impresie vei avea despre asta! Nu cred ca-ti va placea , dar ti-am spus ca sunt insistent. Vei avea atatea surprize... Pana la urma vei ceda. Sunt sigur.
Monica a luat un taxi pana acasa. Ea era plina de ganduri. Isi dorise cu adevarat sa nu se culce cu Radu , dar exista un totusi. De ce era inima sa acum plina de regete ca a fugit? “ Cand vor lua sfarsit toate acestea? De ce nu pot sa inteleg ce vreau sa fac? De ce cand sunt langa el vreau sa-l am pentru totdeauna si acum vreau sa-l uit? De ce daca spun ca nu-l vreau , acum regret ca am fugit de acolo? Ce vreau eu de fapt? Doamne ajuta-ma , te rog!” Mama sa o astepta ca de obicei.
