Zanele Gardian Miraculoase [in curs de editare]

Capitolul 16

Vrajitorul ne-a teleportat in camera mea, am lăsat ingredientele pe masa, ne-am îmbrăcat în haine lejere și niște addidas.Noi fetele ne-am prins părul in coada,ne-am luat o hapca on cap,ne-am dat cu crema protectoare și cam atât. Baietii au făcut la fel(NU ȘI-AU PRINS PĂRUL ÎN COADA DACA VA GÂNDITI LA ASTA).Suntem gata de ,,peripeții fără puteri", yeyyy.

Prima noastră oprire e pădurea lumini,de acolo trebuie sa luam mușchi din copacul veșnic, sofran furan(asa se numeste in poveste, este inventat de mine ,,furan") si cam atat.

Ma:Pădurea asta e atât de frumoasă și fermecătoare,de parca ai fi intr-o alta lume.

Ch:De asta se și numeste pădurea lumini, Marinette.

Ma:Stiu, dar totusi.

F:Ok,prieteni trebuie sa ne concentrăm.

Ch:Concentrarea asta imi încinge creierul.

Al:Chloe nu exagera,nu suntem intr-un cuptor.

Ma:Alya, ganditul nu e ceva ce o caracterizea pe Chloe.

Ch:Băieții,nu sunteti voi genii aici. Puneti-va creierul in miscare.

Baietii:De ce noi.Tu n-ai creier?

Ch:Al meu e in vacanta si nu va mai luati de o fata, nu cred ca vreti sa imi intalniti cealaltă parte. Ne-am inteles?

Baietii:DA SEFA.

F:Ce bine stii sa pui băieții la punct.

Ch:Specialitatea mea, draga.

F:Ok,deci noi fetele vom lua mușchi din copacul veșnic,iar voi băieții veti lua sofran furan care se află la marginea acelei stânci abrupte.

Baietii:De ce noi?

F:Va e frică să vă cățărati?

Baietii:....

F:Vai ce mine, fetelor am luat cu noi niște găini lase.

M.A:Unde?

F:Voi sunteti.

M.A:Serios.

F:Da, va e frică să vă cățărat, normal ca sunteti niste găini.

M.A:Nu suntem.

F:Demonstrează.

M.A:Ok.

F:Urcati pe acea stanca abruptă și aduceți sofran furan.

M.A:Atât.

F:Asta e doar inceputul. Mai sunt multe peripeții.

M.A:Bine. Provocare acceptată.

F:Perfect.

M.A:Haideți baietii,trebuie să ne îndeplinim prima provocare.

Ad&M:Vrei sa spui misiune.

M.A:Asa nu conteaza,acum haideți.Sa le demonstrăm fetelor ca nu suntem niște găini lase.

Alya scoate o carte din rucsac și vede o poza cu un copac destul de inalt care avea o coroană de frunze si flori. Vedem copacul si ne indreptam spre el. Copacul era total ofilit de cel din poza, era înalt ca muntele, trebuia sa facem ceva, si dezavantajul era ca nu ne puteam folosi puterile. Copacul avea mare nevoie de apa, asa ca începem să căutăm o sursă de apa. La câțiva metri distanță de noi era un lac, Marinette ia un borcan din rucsac și se duce sa ia apa, eu eram însă destul de ingrijorata de starea copacului. Simteam cum copacul suferă și trebuia să actionam rapid, nu pentru acel mușchi afurisit ci pentru copac, pentru natura. Marinette vine cu apa si mi-o da mie, toate punem mâinile pe rădăcinile sale și încep să torn apa, o lumină albă apare iar copacul reînvie, frunzele sunt verzi din nou, rădăcinile erau aurii ca aurul la fel si crengile din vârful acestuia, totul s-a înseninat in jurul copacului pana și chipurile noastre. Noor ia o parte din mușchiul din copac, iar surprinzator acesta vorbește spunând doar:Multumesc ca mi-ati salvat viata. Si revine la normal,un copac tacut, înalt și inflorit.
După ce terminam, tragem cu  ochiul la băieții să vedem cum nu se descurcă. Pe scurt, au trecut 30 de minute de când băieții trebuiau să termine,și să aducă sofran furan dar băieții nici n-au apucat să urce pe stanca, nici măcar până la jumate. Unul din băieți a observat să ne uităm la ei și că ne bufnea râsul.Cand a spus: Băieți, fetele se uita la noi, suntem de râsul lumii. Toti într-o fracțiune de secundă erau sus,de parca au văzut un dinozaur sau  ceva.Cand au ajuns sus,am simțit când de obosiți erau iar pe fata lor apare cu zâmbet destul de fals, alături de asta și un like. Iau sofran furan-ul și coboară stanca ca pe un topogan. Decidem sa nu le spunem nimic.
Din padurea intunecoasa trebuia sa luam muschi intunecat, seva malefica si frunza mortii, suna c-am inspaimantator (bine, pentru uni dintre voi). Ei bine or suna ele inspaimantator, dar cand vine vorba de luat aceste ingrediente, e si mai inspaimantator
(SA VA SPUN CEVA: TOTUL E INSPAIMANTATOR LA LOCURILE ASTEA DE UNDE TREBUIESC LUATE INGREDIENTELE, SI AVENTURA ASTA DEVINE DIN CE IN CE MAI GREA). Inapoi sa subiect, deci trebuia sa luam ingredientele din pădurea întunecoasă mai degrabă din copacul întunecat care avea ingrediente necesare. Pentru uni era scary. Reușim sa luam ingredientele greu de tot.
Mergem și in mlastina(vai ce loc urat) unde trebuia sa întram în mlastina mișcătoare și sa luam ingrediente. Noi am votat ca băieții sa facă asta dar au refuzat asa ca trebuia ca noi fetele și întram și sa ne murdarim(stați liniștiți căci ne vom răzbuna pe băieții, nu vor scăpa asa ușor)
Ajungem și la peștera ursului unde bineînțeles fără discuții băieții trebuiau sa faca asta pentru ca unu: vroiam sa ne răzbunam pe ei pentru ce ne-au făcut în mlaștină și doi pentru ca nu vroiam sa avem nimic de-a face cu animalele mai ales cu un urs. Animale salbatice sunt o treaba pentru băieții.
Baietii nu au avut încotro asa ca au fost nevoiți sa intre sa să se confrunte cu un urs. Noi dechidem sa îi așteptăm afara. Nici nu întra bine băieții și încep sa urle. Când ies afara vedem ca sunt zgâriati peste tot dar au reușit sa ia ingredientele alături de ei se afla și ursul furios care a început sa ne fugareasca și sa ne zgârie. Eu îmi aduc aminte ca urșilor le plac enorm pești asa ca ma duc la lac sa iau un peste apoi ma opresc în fata lui fără sa ma mișc sau sa scot un sunet. Ursul vede pestele și vine spre mine, inima îmi  bătea tare, simțeam cum mi se apropie sfârșitul și voi și hrana pentru urs. Din fericire, asta nu se întâmplă, ursul vine își ia mâncare și pleca înapoi in peșteră.

Time skip
După o zii întreaga de aventura, plina de murdarie(din blastina), zgârieturi pe tot corpul și haine rupte, am decis sa nu facem nimic și sa dormim 2 zile. Mâncăm ca și cum am fugit de-a acasă, ne-am făcut rutina zilnica și ne-am băgat în pat.