Double G

începuturi vechi

În sfârșit rămăsesem singură! Mă plictisisem să zâmbesc încontinuu la ceea ce îmi povestea mama și să mă prefac în continuare că o ascult. Eram ocupată cu altceva, și anume cu el. Mă gândeam neîncetat la cel ce se jucase cu inima mea și îmi făceam griji pentru el, deși el uita mereu să mă sune. Îmi luasem și cartelă în rețeaua lui, ca să putem vorbi mereu, dar parcă vorbeam mult mai rar și mă deranja lucrul acesta. Îmi doream să îi fiu aproape, să îi fiu prietenă și să se îndrăgostească de mine, iar de data asta să mă iubească cu adevărat. Era cam greu, pentru că nu îl văzusem niciodată și uram faptul că era departe de mine. 

-Copilă, sper că mă asculți! Mă întrerupse mama, vizibil iritată și dându-si seama că gândul meu nu era la discuția ei. 

Am ales doar să îi zâmbesc și să mă scuz, motivând cu o falsă oboseală. Am convins-o ușor apoi am plecat la mine în cameră, să pot în sfârșit să rămân doar eu cu gândurile mele. Imediat cum am deschis ușa, am simțit mirosul cald ce îmi spunea că acolo este locul meu. Mă bucuram că era ceva care încă mai reușea să mă facă să mă simt bine și nu știu cum nu am distrus și această bucurie, singura pe care o mai am. În fond, eram doar o fată ciudată, care nu era înțeleasă de nimeni. Cine ar înțelege o persoană atât de complicată si de schimbătoare ca și mine ? 

Nu mai visam de mult timp la prințul pe calul alb, dar totuși încă speram acolo, în adâncul sufletului, că există cineva și pentru mine și știam și cum vreau să fie. Îmi doream să fie scund și sub nicio formă să nu fie slab! Uram acest gen de băieți, pentru că eu nu aveam o siluetă perfectă și arătam groaznic pe lângă un băiat cu mușchi și corp bine lucrat. Persoana potrivită pentru mine trebuia să aibă răbdare, să mă iubească și să nu se supere din orice. Să glumească indiferent de situație și să aibă mereu cuvintele la el. Mda.. înainte de a visa, trebuia să fiu mai puțin pretențioasă, dar nu am ce să fac, asta-mi e firea și asta sunt eu. M-am schimbat atât de mult în ultimul timp și nimeni nu a observat acest lucru, toți se iau după zâmbetul pe care îl afișez de fiecare dată. Sunt o persoană veselă, dar sunt departe de a fi fericită, așa că am decis să mă închid de tot în mine. Nu mai vreau să vorbesc zilnic cu aceeași prieteni plictisiți, care niciodată nu răspund la telefon atunci când ai nevoie de ei.

Am așteptat câteva minute, destul cât mama să creadă că am adormit, apoi am făcut ceea ce făceam în fiecare noapte. Am luat telefonul și i-am dat un mesaj, spunându-i să mă sune când are timp, adăugând și faptul că îmi e dor de el. Nu mă așteptam să primesc răspuns prea curând, așa că mi-am căutat o țigară bine ascunsă de ochii mamei și am aprins-o, începând să mă gândesc la diverse scenarii ce îl includeau și pe el, bineînțeles. Eram prinsă în gândurile intense, pline de ”Ce ar fi fost dacă...”, când un mesaj mi-a oprit brusc inima în loc. Nu pot să cred că a răspuns, mai ales atât de repede. Mă așteptam să fie un simplu ”Ok”, dar nu era așa. Îmi spunea că îi este și lui dor de mine. Am încercat să îi mai scriu ceva, dar nu am avut timp, pentru că m-a sunat. Am răspuns rapid, iar de emoții, am scăpat țigara din mână, aceasta căzând pe piciorul meu și provocându mi o julitura destul de urâtă. Am înjurat printre dinți încercând pe cât posibil ca el să nu mă audă, dar nu îi scăpa nimic. 

-Iar mă înșelai și acum înjuri pentru că te-am prins ? Mă întreba râzând, amuzant fiind de reacția mea. El tot timpul era vesel, iar lucrul acesta m-a atras mereu la el.

-Te înșel cu țigara! I-am răspuns tăios, enervată la culme de durerea de pe piciorul meu stâng. Auzind asta, a devenit imediat serios, certându-mă, cum făcea mereu:

-Ți-am spus de atâtea ori să nu mai fumezi, de ce nu mă asculți niciodată? Așa de greu este să te lași ? Chiar nu îți pasă de ceea ce zic eu ?