Double G

Capitolul XIII

Mă uitam șocată și nu reușeam să mă mai mișc din locul unde picioarele mele rămăseseră lipite. Cuplul din fața mea era în aceeași stare în care eram și eu, în timp ce prietenii mei se uitau alarmați când la mine, când la ei.

Ușor-uşor, încercam să îmi revin din șoc, moment în care am văzut-o pe fata creață cum venea spre mine, luându-mă în brațe.

-Criss... Doamne, nu pot să cred că în sfârșit te văd! îi spun încet fetei care a reușit să mă șocheze, iar apoi mă îndrept către prietenul ei, îmbrățișându-l și pe aceasta.

-Cu ce ocazie este verișoara mea prin Londra ? mă întreabă amuzat Marian.

I-am răspuns rar, spunându-i că aici locuiesc, apoi am făcut prezentările :

-Ea este nașa mea, Anca, iar el este prietenul ei, Kevin. Iar aceștia sunt vecinii noștri, Sam și Patty.

-Încântați! au spus cei patru aproape în același timp, cu niște zâmbete largi pe chip, după care am continuat către aceștia din urmă:

-Cei doi îndrăgostiți sunt Criss și Marian. Nu sunt veri buni de ai mei, Marian este vărul lui Marius și mereu m-a considerat verișoara lui, chiar și după ce nu am mai fost împreună.

Ca de obicei, Sam era cel mai vesel dintre toți, așa că s-a dus la Marian și a bătut palma cu el, iar pe Criss a luat-o în brațe, aproape sufocând-o, adăugând :

-Iuhuu, prieteni noi! O să vă placă să ieșiți cu noi, de fapt, de ce nu mergeți acum undeva ? Noi am fost la cumpărături și aș putea să jur că Alexandra o să mă omoare dacă o mai bag în vreun magazin, deci hai să mergem la o pizza, vreți ?

Criss s-a uitat cu niște ochi superbi către iubitul ei, parcă implorându-l din priviri, până când, nemaiavând încotro, Marian a cedat și a mers cu noi.

Toți erau înaintea noastră, dar eu și Criss preferam să rămânem în urmă, să putem vorbi, să îi povestesc atâtea lucruri, dar mai trebuia să îmi cer scuze pentru toate lucrurile pe care i le spusese Marius despre mine, mințind, bineînțeles.

-Uite, îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat, dar...

-Verico, știu că văru' a mințit cu tot ce mi-a zis mie, nu e o problemă asta. Am vrut să te mai sunăm când am aflat adevărul, dar nu aveam numariul. Vroiam să ne cerem scuze că am fost atât de duri cu tine, când de fapt, tu nu făcusei nimic.

-Hei, nu este nimic, mă bucur că acum totul s-a rezolvat și că acum locuim în același oraș ! am terminat eu, bucuroasă că nu mai sunt supărați pentru ceea ce se întâmplase în trecut, când Marius nu știu ce le-a arătat, spunându-le că eu am zis totul. De atunci, ei nu au mai dat niciun semn de viață, dar astăzi se pare că destinul ne-a arătat că nu a fost de acord.

Am mers împreună, departe de restul, care glumeau și râdeau la fiecare secundă. Am vrut să ne povestim tot ceea ce se întâmplase între timp și am aflat că ei așteaptă și un copil acum și că au fugit din țară, ca să poată să îl crească aici, departe de părinții care vroiau să îi despartă.

Pizzeria era destul de aproape, ceea ce înseamnă că nu am avut atâta timp cât ne-am fi dorit noi, dar vom recupera, asta este sigur.

-Fetelor, alegeți o masă până comandăm noi! Au strigat către noi Sam, Kevin și Marian, care erau indeciși asupra meniului, dar nu vroiau să ne ceară sfatul. Deh, băieți!

M-am așezat ușor la masa mare pe care o alesesem și îmi scoteam telefonul, să notez numerele lui Criss și al lui Marian, când am observat o figură destul de cunoscută, ce avea lacrimi în ochi. Când m-a zărit, s-a ridicat repede și a fugit la baie.

-Revin imediat, mă duc până la baie, anunț eu.

-Vrei să vin cu tine ? Mă întreabă îngrijorată Anca.

Am dat negativ din cap și m-am grăbit către locul unde fugise Elena, plângând. Am găsit-o singură în baie, încercând să se oprească din plâns. Obrajii ei rozalii erau acum negri din cauza machiajului scurs de la atâta plâns, iar parul ei frumos și drept era ciufulit, stând în toate direcțiile.

-Elena, ești bine ?

Am încercat să mă apropii de ea, ca o încurajare, însă am primit o respingere dură și niște injurii foarte urâte, din care am înțeles doar că vrea să fie singură și că nu are nevoie de mine. Nu știu de ce, dar m-a afectat enorm faptul că nu mă lăsa să îi fiu alături și am simțit cum o lacrimă îmi alunecă din ochii căprui, căzând pe gresia neagră din baia fetelor.

S-a uitat pentru un moment la mine, ochii ei aurii dezvăluindu-mi atâta ură pe care o avea față de mine, încât îmi doream să îi strig în față o grămadă de întrebări, adăugând și faptul că nu am făcut nimic ce ar merita comportamentul ei atât de urât. Dar nu am reușit să zic nimic, doar plângeam alături de ea.

Mi-am lăsat corpul să alunece lângă perete și suspinam încet, când am văzut-o cum se apropie de mine și mă privește speriată de data aceasta. Mi-a întins mâna să mă ridic și am făcut întocmai ca și ea, apoi i-am privit buzele roșiatice, care au șoptit doar un 'îmi pare rău', apoi s-au presat ușor de buzele mele, zăbovibd acolo câteva secunde.

Fără niciun cuvânt, s-a desprins din sărut și a plecat în liniște, nici măcar nu m-a privit.