Double G

Capitolul II

Au trecut doar cateva saptamani de la discutia din seara aceea, timp in care m-am gandit foarte bine la toate aspectele privitoare la viata mea si, involuntar, m-am schimbat. Sunt atât de diferită ... sunt mai dură, nu mai acord a doua șansă pentru că nu mă mai atașez de nimeni încât să simt nevoia să îi dau o a doua șansă .. m am depărtat de toată lumea, sunt rece.

Am învățat să mă fac plăcută, dar am învățat și cum să nu îmi placă nimic. Am făcut multe schimbări, inclusiv în ceea ce privește stilul meu de viață. Toată lumea știa ca mă trezesc după prânz, că ador dulciurile și că sunt dependentă de Cola. Acum nu mai vreau sa mai văd dulciuri sau să mai aud ceva de cola și mă trezesc doar dimineața, înainte de 7.

Dorm devreme, nu mai stau pe telefon decât foarte puțin, nu răspund la apeluri decât când sunt singură. Până acum nu îmi păsa de școală, acum repet zi de zi la muzică, indiferent dacă este vorba de teorie, canto sau pian. Am de gând sa mă perfecționez la engleză și la italiană și m am apucat sa învăț germana și franceza. Uram sportul, acum zilnic alerg sau fac exerciții. Mă uitam mereu la televizor și ascultam muzică la maxim, acum mă retrag la mine în cameră și nu mai ies, nici măcar să mănânc. Încerc să îmi amintesc că am nevoie de mâncare, dar nu reușesc acest lucru mereu.

Nu rezistam fără să vorbesc cu un prieten, de fiecare dată când mi se întâmpla ceva și mi-am luat chiar și alte cartele, să putem vorbi fără limite. Acum am ascuns toate cartelele într-un loc de care o să uit repede.

Mai demult nu vroiam să stau mult timp la școală, iar la sfârșitul săptămânii abia așteptam să vină tata și să mergem împreună la bunici. Azi, petrec toată ziua la școală și urăsc timpul liber, de asta încerc pe cât posibil să mi aglomerez cât mai mult programul.

Nici nu mai știu de când nu mi am văzut bunicii, iar cu tata nu am mai stat de mult, mult timp ... Nici nu mai știu de când nu am mai vorbit cu mama, ceva, orice în afară de lucrurile obișnuite de zi de zi. Și nu spun că înainte vorbeam mai mult, dar acum Abia dacă o mai bag în seamă.

Am devenit mult mai directă, am ajuns să le spun oamenilor în față ceea ce mă deranjează la ei și nici nu îmi pasă dacă se vor supăra sau dacă își vor crea o impresie greșită despre mine. A ajuns sa nu mă mai intereseze absolut nimic și oricât as încerca, nu pot sa mă prefac ca îmi pasa de ceva anume, când de fapt îmi este indiferent orice.

Anul trecut eram atât de fericita pe timpul acesta, acum sunt doar o persoana seaca, cu un suflet pustiit.

Atunci îmi era frica sa fac ceva ce mi ar fi creat probleme cu familia, dar acum nu mă mai interesează. Plec de la școală deși nu știu ce se va întâmpla cu absentele. Îmi era atât de frica sa plec cu colegii fără sa o anunț pe mama ... acum merg cu ei, uneori fiind chiar eu capul răutăților. Nu jucam niciodată cu ei jocuri care sa ma facă sa fac lucruri rele, dar acum eu inițiez provocări cu oameni necunoscuți. Am ajuns sa mă sărut prin baruri cu băieți pe care nu Ii cunoșteam de nu prea multe zile și ce este cel mai surprinzător este ca Îmi place.

Din fata timida, m am transformat în adolescenta rebela care nu tine cont de nimic. Am încercat sa fiu o persoana buna în esență, însă nu știu dacă am fost vreodată buna. Îmi era frica sa ies cu prietenul meu, asta în caz ca aveam vreunul, pentru ca de obicei refuzam orice fel de apropiere fata de oricine. Acum nu mai este așa. Ies cu prietenul meu și dacă pana acum mă feream sa stau în preajma lui dacă nu eram singuri, acum mergem în oraș, ținându ne de mana si fiind însoțiți și de prietenii noștri. Astăzi mă gândesc și îmi dau seama ca nu a mai rămas nimic din vechea "eu" ...totul este schimbat la mine, începând cu gândirea și terminând cu aspectul, incluzând orice ramură a vieții mele. Poate ca este mai bine așa, dar cum sa scap eu de toate sentimentele ce au rămas neschimbate ? Cum? Cum sa fac acest lucru ?

Am îngropat totul și am făcut sicriu din sufletul meu, dar inima ... ah, inima!

Săptămâna trecută a fost ziua noastră, trebuia sa facem un an. În ziua aceea, l-am întrebat dacă vrea sa ne impacam, fiind încă singur și părând ca își revine după despărțirea de Natasa. Un singur mesaj și a dispărut toată fericirea mea. Se împăcase cu ea exact când eu vroiam sa Îl întreb același lucru. Nici măcar nu am putut sa mă bucur, sau sa fiu trista. Eram doar șocată și dezamăgită, dar nu de el. Eram dezamăgită de mine, de câte speranțe am putut sa îmi fac. Atâtea speranțe pentru nimic...

Mă gândesc trista la tot ce a fost frumos, la tot ceea ce m-a schimbat și la tot ceea ce m-a adus aici și parcă nu îmi vine sa cred ce întorsătură a luat totul, într-un timp atât de scurt. Dar gândurile îmi sunt brusc întrerupte de profesoara care pare ca nu mai are răbdare sa termine singura ora și se pare ca are nevoie de mine, dar  nu am nicio idee pentru ce.

-Alexandra, ne spui și nouă compozitorii clasici, te rugăm? Mie mi s-a părut că nu erai atentă, dar sper că m-am înșelat, domnișoară!

-Ăăă...eram atentă,doamna. Mozard, Beethoven și...

-Haidn,doamna! sări o fată din prima bancă,cu care mă certam din clasa întâi, deoarece amăndouă eram foarte impulsive și vroiam să fim cele mai bune și deși uneori nu îi ieșea acest lucru niciuneia, încă ne mai luptam indirect.

Am întors capul plictisită și fiind în continuare neatentă la oră, dar nu m-a mai bagat nimeni in seama. Colegii mă cunoșteau prea bine și știau că le voi răspunde pe cel mai urât ton posibil, în caz că mă vor întreba ceva, iar profesoara de istoria muzicii se pare că a renunțat la a ma mai verifica daca sunt sau nu atenta. 

Este de abia a doua saptamana de scoala si deja totul a revenit la normal, de parca nu ar fi existat niciodata acea vacanta de vara care mi-a marcat existenta. Nu imi amintesc cum este sa ma trezesc tarziu, nu stiu cum este sa adorm cand deja e dimineata. Scoala m-a facut sa uit totul, iar acum nu mai am nici macar sentimentele pe care le aveam inainte. Acum parca sunt o fantoma a ceea ce am fost candva.

Ma uit absenta la colegul nou pe care il simpatizez si el nici macar nu observa ca il privesc insistent, admirandu-i fiecare trasatura si intrebandu-ma ce are atat de special incat sa il plac. Este inalt si foarte slab, fix pe invers fata de baiatul ideal pe care il visez. S-a uitat la mine doar pentru o fractiune de secunda, ceea ce m-a socat, deoarece nimeni nu se intoarce degeaba la fata din spatele clasei, care sta doar in ultima banca.

Am zambit fugitiv, revenind la gandurile mele obisnuite, revenind la starea aceea, privind in gol, fara vreo tinta anume, fara vreun scop, fara nimic. Muzica este singurul lucru care ma opreste din a face numai lucruri prostesti, singura care ma oprese din a renunta la tot.

Caut telefonul prin banca sa vad cat este ceasul si ma panichez repede cand nu il mai gasesc, desi imi amintesc perfect unde l-am pus cand a inceput ora. Aud un ras foarte cunoscut si imediat ma uit la ea:

-Unde mi-ai pus telefonul? o intreb evident nervoasa pe Gaby, cea mai buna prietena a mea, care mereu reuseste sa ma calce pe nervi in cele mai urate si originale moduri. Uneori ma intreb de unde are atatea idei de a chinui oamenii.

-Linisteste-te, disperato! E la mine, nu vezi ca s-a sunat deja ? Haide sa mergem la noi in clasa, aici devine deja sufocant.

Am urcat-o in liniste catre clasa, nepasandu-mi de telefonul care inca a ramas la ea, pentru ca oricum mi-l lua mereu si deja devenise o obisnuinta acest lucru. Am incetat sa mai acord importanta vreunui lucru care ma inconjura si am preferat sa lenevesc in banca, urandu-ma pentru faptul ca nu imi puteam lua ochii de la baiatul pe care pana acum cateva luni il uram. De ce il uram ? Nu stiu. De ce il plac acum? Nici asta nu stiu. Stai! Nu am vrut sa zic ca il plac, e doar o simpatie...care creste, si creste... Of, la dracu' ! Deja eram indragostita de el.

Pe hol erau aceleasi figuri neinteresante, aceiasi oameni plictisiti de scoala, aceleasi fete triste si aceiasi baieti care incercau sa cucereasca tot liceul. Toata lumea vorbea despre balul bobocilor, unde se pare ca noi mai aveam putin si deveneam vedete. Toti ne tratau frumos, rugandu-ne sa concuram, iar cei mai buni sa ia premiile de Miss si Mister. Bineinteles ca eu nu participam, eram mult prea aeriana si nu imi statea capul la asa ceva. Mda, se pare ca ma va chinui rau de tot scoala anul acesta!