Capitolul XII

327 5 2
                                    

M-am trezit zambind, adulmecand mirosul placut de cafea ce intra pe sub usa neagra de lemn. Mi-am luat un pulover subtire,lung si am iesit din camera mea, cautandu-i pe cei doi indragostiti de la care eram sigura ca provine mirosul. Imi miscam lenes picioarele, fara vreun chef, dar totusi astazi eram binedispusa. Nu stiu de ce, dar ma simteam mai bine decat in ultimele saptamani si incep sa cred ca aceasta mutare inopinanta imi prieste.

Ajungand in living, o vad pe Anca care se relaxa in bratele lui Kevin, amandoi avand cate o cana mare de cafea. I-am salutat pe amandoi zambind si m-am asezat langa ei, primind cate o imbratisare de la fiecare.

-Cum ai dormit, puiule?

Anca se uita la mine cu o grija uriasa in ochii sai verzi si astepta sa ii raspund la intrebare, asa ca nu am mai tras de timp si i-am oferit raspunsul, insotit de un zambet larg:

-Am dormit foarte bine si m-am trezit la fel de bine. Chiar daca nu sunt acasa, imi place aici si deja incep sa ma obisnuiesc cu noua mea viata. Va multumesc inca o data ca m-ati luat sa stau cu voi si ca nu am ramas cu mama!

Spunand acestea, le-am smult amandurora niste ranjete pline de satisfactie, apoi mi-am amintit brusc ca mai exista si scoala.

-Dar am o intrebare: voi nu trebuia sa fiti deja la facultate? Iar eu cand incep liceul aici? Mda, sunt doua intrebari de fapt.

-Noi nu mergem astazi, am vrut sa stam cu tine, ca sa nu ramai singura din prima ta zi aici. Esti inscrisa la liceu, dar cum astazi e vineri, incepi de luni. Am ales sa mai stai cateva zile acasa.

Kevin m-a lamurit calm, in timp ce Anca se ridicase sa imi aduca o cana cu ciocolata calda. S-a intors si s-a cuibarit din nou in bratele protectoare ale iubitului ei, iar eu m-am afundat si mai mult in canapeaua moale, dorindu-mi sa am si eu pe cineva care sa ma iubeasca asa cum se iubesc ei doi. Sa fie o persoana care sa reuseasca sa ma inteleaga, sa fie ca mine oarecum, dar in acelasi timp sa fie diferita. Mda, cer imposibilul.

Chiar cand meditam in liniste asupra preferitelor mele in materie de 'suflete pereche', am simtit cum ceva mic si cald ma gadila la glezne. M-am uitat speriata, cautand cu privirea cauza gadilatului meu si am zarit un ghemotoc de blana, mic si alb, care a inceput sa mieune cand l-am luat in mana.

-Doamne, cat de frumos esti, micutule! Am exclamat, mangaind micuta pisicuta ce isi gasise locul perfect la mine in brate.

M-am intors catre nasica mea si catre iubitul ei, vizibil incantata de noul meu prieten.

-Este al tau acum. Mama ta ne-a zis ca iti doreai o pisicuta, dar ca nu ai primit niciodata, asa ca ti-am luat noi. Este fetita, am luat-o acum doua zile si nu am apucat sa ii punem nume, asa ca poti sa ii zici cum vrei tu.

Ok, deci ei doi sunt ingerii mei pazitori care imi implinesc si dorintele, pe deasupra. M-am mutat mai aproape de ei, oferindu-le o gramada de imbratisari si multumindu-le incontinduu pentru tot ceea ce faceau ca sa fiu eu bine.

M-am ghemuit in fotoliul de langa geam, cu cana in mana si cu pisicuta care statea comod pe mine si torcea usor, la atingerea mea. Am admirat decorul casei, totul fiind alb negru, avand cateva accente de rosu inchis. Mobila era la fel, neagra, iar pe parchet aveau mici covorase albe, foarte pufoase. Abia acum am observat cat de frumos si de bine pus la punct era totul, aseara am ajuns acasa mult prea obosita, dupa ce am colindat aproape tot orasul, impreuna cu nasii mei. Sunt niste scumpi si mi-au aratat tot ce este prin imprejurimi, zambind mereu si facand glume la fiecare pas.

Gandurile imi sunt intrerupte de un ciocanit timid in usa, la care Kevin raspunde direct de pe canapea, spunandu-i celui de afara sa intre. De pe hol isi fac aparitia somnorosi Sam si Patty, cu cate o cana de cafea in mana.

Double GUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum