Double G

Capitolul IV

Este deja ora 4 si jumatate si trebuie sa ma duc la scoala, pentru restul orelor de muzica, apoi trebuie sa fug la concertul simfonic unde ma trimite profesoara de pian intotdeauna. Sunt franta dupa o zi atat de  plictisitoare si inca ma gandesc la ce a zis psiholoaga aia... Cica trebuie sa imi exteriorizez sentimentele! La dracu! Nu imi exteriozizez niciun sentiment, imi ajung astea pe care nu le pot ascunde indeajuns. Cui ii trebuie atatea sentimente?

Ajung la scoala ca de obicei, la fix, cand profesorul deja intrase in clasa si toti faceau vocalize. Incep sa cant usor, fiindca nu am niciun chef. Zâmbesc subtil când îl văd pe Nick cum se uita în direcția mea, apoi realizez trista ca defapt se uita la colega mea, Adriana. Continui sa cant încet, dar sunt deranjata de telefonul meu, care vibrează scurt, la mine în mana. Am un mesaj de la Stefan, fostul meu prieten.  Am fost împreună de 13 ori pana acum și deși încă tine la mine, nu mai vreau sa mai fiu cu el. Dacă nu a mers de atâtea ori, clar nu va merge acum! Îmi place relația de prietenie care s-a format intre noi. Deși ne comportam ca niște îndrăgostiți, suntem doar prieteni. Îmi place cum suntem acum.

Zâmbesc la citirea mesajului sau, în care mă tachina cu legătură la faptul ca nu am reușit sa îi iau brățara de la mana astăzi, când m-am bătut cu el pentru ca îmi luase telefonul. I-am răspuns luandu-l la misto, ca de obicei, apoi l-am întrebat dacă are de gând sa vina cu mine la concertul ăla nesuferit.

"Vii diseară la Filarmonica?"

"Nu cred, nu mai am cu ce sa mă mai intorc."

"Haide, ca sunt autobuze pana la 11 și jumătate noaptea. Vino și tu."

"La cât te iau de la scoala?"

I-am răspuns zâmbind și m-am înroșit vizibil datorita mesajului sau. A sunat de parcă venea sa mă ia la o întâlnire în doi, ceea ce mă duce cu gândul la mai multe ... Alexandraaa, concentreaza-te! E doar Stefan, fostul tău iubit pe care pana acum câteva zile nu îl mai sufereai pentru ca ti-a dat papucii. Bine, subconștientul meu are dreptate dar de fapt, acum vorbesc iar cu el datorita prietenei mele, care m-a aruncat la el în brațe (la propriu!). Termina, deja iți faci scenarii siropoase înlegătură cu el! Ok, gata, cealaltă eu este nervoasa momentan. Ar trebui sa fiu atenta la cântecul asta, sa terminam repede ca sa pot sa mă văd cu el... of, frate, de ce dracu' mă gândesc întruna la ăsta? E doar un tip nesuferit, care mă calcă mereu pe nervi. Subconștientul meu tipa la mine, amintindu-mi ceea ce îmi plăcea la el, dar am ignorat totul, pana când s-au terminat orele de muzica.

Am fugit imediat în curtea scolii, unde știam ca mă așteaptă, ignorand-o complet pe Adriana, care striga la mine din capătul scărilor sa o aștept. Am plecat cu el și cu alți colegi, spre dezamăgirea mea. De ce vroiam sa fiu singura cu el ? Nu știu.

Concertul era mult prea plictisitor și spre norocul meu, nu eram singura plictisita, astfel încât după prima parte, restul colegilor au plecat acasa, iar eu am rămas singura cu Stefan, în sfârșit !

-Stai pana la final? L-am întrebat, rugandu-ma sa ramana, doar ca sa mai stau cu el. M-a privit oarecum amuzat și mi-a răspuns afirmativ.

Am ieșit împreună afară, alergând prin mulțimea de oameni, ca sa nu ne observe nimeni, în special diriginta noastra, care stătea care în rândul din fata noastră.

Când am ajuns afara, el si-a aprins țigara, iar eu am refuzat sa fumez, fiind mult prea ocupata sa ma gandesc la o strategie destul de buna, incât sa reușesc sa ii fur macar un sarut. Topaiam de frig pe langa el, ceea ce il amuza teribil. Serios, ar fi putut sa ma ia in brate, ca sa nu mai tremur! Ia stai... asta e o idee destul de buna.