II Capitolul 2

229 14 10
                                    

Alerg cu viteză spre Aiden..dar când ajung zace într-o baltă de sânge, încă respirând...ușor.
Din spatele unui copac se arată un băiat de 28 de ani cu sânge pe bluză..

-hahaha...uite pe cine avem aici, pe micuța lună care nu e in stare sa își apere Alpha-ul..hahaha-haaaa.

-cine te crezi??!!!

-oh.. drăguță...eu sunt Eric, Aiden nu ti-a povestit despre mine...?*dau din cap că nu*..ce urat să nu îți zică despre cel mai bun prieten din copilărie -_-.

-erika!! *tip că sa vina sa îl ia pe aiden*

-degeaba tipi...tu vei fi sursa mea de răzbunare...hahaha..

In spatele meu simt o prezență care mă ia de gât și îmi pune o batistă la nas, eu imediat adormind.
.
.
.
.
După ceva timp:
Mă trezesc într-o încăpere întunecată cu pereții mucegăiți...prinsa cu niste lanțuri de mâini...părea a fi o pivniță.

Încep să mă smulg atât de tare încât simt un lichid cald și vâscos curgând de-a lungul brațelor mele...sânge.

Argintul rece acum îmbibat in sânge, amplifica durerea...facandu ma sa mă sprijin de perete încercând să mă relaxez și să mă gândesc că Aiden este bine.

Închizând ochii pentru două clipe...simt cum sunt trasa din nou in lumea mea...unde totul e perfect, eu cu Aiden și cu familia mea și a lui, langa 2 copii frumoși :)).

Un zgomot de ușa deschisă își face prezenta trezindu mă din visare.
Eric împreună cu 2 gorile se apropie de mine...
Se aplecă deasupra mea soptindu mi că abia acum începe joaca...

Îl văd cum se îndepărtează, și ia de pe o masa, care de abia acum am observat o, un briceag de argint și un bici...intre timp văd cum una din gorile îmi desface lanțurile și mă duce pe alta parte a camerei la un perete cu catuse, unde îmi prinde mâinile și picioarele în ciuda protestelor mele.

Eric se apropia again de mine, trasând cu briceagul o linie pe obrazul meu, fără să apese..și din nou și din nou până când dintr-o dată face o tăietură adânca de la marginea ochiului până la linia maxilarului. Țipând de durere trece la abdomen, unde trasează alte linii, deschizând noi răni.

După ce termină, apuca biciul și mă lovește pe burtă de 12 ori...
.
.
.
.
Când într-un sfârșit se termină cu chinul, mă duce într-o cameră unde îmi dă mâncare și îi mi zice sa fac un dus...

Când ma întorc în camera....
........................................................................
Hey, sper că v-a plăcut capitolul 2.
#425 cuvinte

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 13, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Suflete PredestinateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum