Zayn- 15 ani aproape 16. Provine dintr-o familie care e destul de ocupata cu munca dar nu il deranjeaza prea mult.
Liam- 18 ani. Locuieste doar cu mama sa si este in cautare de un loc de munca.
Liam este angajat sa aiba grija de Zayn si de casa fa...
L-am asezat incet in pat. Camera sa era intr-adevar surprinzatoare. Destul de moderna si simpla...sau asa era inainte ca firea creativa a lui Zayn sa ii dea un alt contur. Semana mult cu personalitatea sa...partea aleasa de parintii sai era reprezentativa pentru imaginea pe care acestia o vor pentru el iar desenele, figurinele, posterele si celelalte mici accesorii alese de Zayn erau imaginea sa adevarata. Mai exact Zayn are o personalitate reala dar care e cuprinsa intr-o masca a perfectiunii, pregatita de altcineva pentru el, pe care o poarta mai mereu, mai putin cu prietenii. -Stai si te uiti lung la ce iti place? A spus Zayn observand faptul ca ii analizam camera. -Cred ca da...nu o fac intentionat... Abea dupa ce am vorbit mi-am dat seama ca in urma cu cateva minute am facut asta si cu el. -Aha...colturile gurii ii erau arcuite intr-un fel de zambet iar fata sa radia de multumire si satisfactie din cauza raspunsului dat si probabil din cauza faptului ca m-am facut mai rosu decat sertarul de la noptiera sa.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
(Un fel de imagine reprezentativa)
-Ammm...cred ca o sa ma duc sa iti aduc pastilele. Am iesit grabit din camera si m-am indreptat spre sertarul cu pastile cand aud un sunet puternic urmat de un tipat venind din camera lui Zayn. Fug repede pe scari cu pastilele in mana si deschid usa cu teama de ce o sa vad. In fata mea era Zayn intins pe podea la jumatatea camerei. M-am indreptat spre el si l-am ajutat sa se ridice. Neputinta de a se misca singur si nevoia de ajutor il deranjeaza foarte tare dar nu pare ca il deranjeaza de la cine vine ajutorul... -Multumesc Liam... -Ce incercai sa faci? -Voiam doar sa ajung la baie...se uita spre baie apoi se intoarce spre mine cu ochii tristi. -E ok Zayn. Il iau in brate. El isi incolaceste picioarele la nivelul taliei mele, capul si-l sprijina de umarul meu si isi pune bratele in jurul gatului meu. Respiratia isi reia ritmul normal si se calmeaza. -Scuze...spune incet. -De ce iti ceri scuze? il intreb confuz. -Pentru ca trebuie sa ma vezi asa si sa ai grija de mine ca de un copil mic. -Nu ma deranjeaza iar daca te face sa te simti mai bine mi se pare ca vulnerabilitatea ta de acum te face si mai dragut si ma bucur ca te-am vazut asa. Ma uit foarte bland la el si mai mult de atat privirea mea e plina de caldura deoarece am inceput sa tin la el chiar daca nu il cunosc. E ciudat...foarte ciudat dar nu m-am mai simtit atat de confortabil in prezenta altei persoane.
