Ziam

Capitolul 4

-Multumesc Liam. Ii raspund la complimentul facut in timp ce un zambet real apare pe fata mea. Nici nu mai stiam senzatia asta de fericire si de confort in prezenta cuiva pana cand a venit el aici si m-a facut sa zambesc cu adevarat in doar cateva minute de mai multe ori decat am facut-o intr-un an. Ii sunt cu adevarat multumitor si sper ca i-am putut transmite asta prin felul in care i-am aratat recunostinta mea...e adevarat sunt doar doua cuvinte dar sper ca a observat cat de mult ii folosesc numele, cum ma uit in ochii lui aproape de fiecare data cand vorbim si cum ma las carat si ajutat fara sa ma plang de asta.
-Mereu. Raspunsul lui mi-a facut inima sa tresara...ochii sai asa calmi si linistitori parca se uita prin mine si incearca sa imi dezghete sufletul ingropat in politeturi si raceala. Eram atat de aproape de el dar totusi inca prea departe de cat imi doream sa fiu...nu ar fi trebuit sa ma gandesc la asta. Nu prea il cunosc dar sa stau in bratele sale se simte mai bine decat sa stau in propria mea casa.
M-a ajutat sa ajung pana la baie iar de aici nu imi aduc aminte decat ca am iesit si m-a dus inapoi in pat unde mi-am luat pastilele si am adormit.

O mica perspectiva din partea lui Zayn.