Ziam

Capitolul 15

Lacrimile imi curg pe obraji cat timp vorbesc la telefon. Mama se uita speriata la mine si nu stie ce se intampla.
-Multumesc. La revedere! Las telefonul pe masa.
-Liam ce s-a intamplat? Mama ma intreaba speriata si ma imbratiseaza.
-Zayn...e la spital...a avut un accident... O imbratisez strans si plang pe umarul ei.
-Va fi bine Liam. Zayn are prea multe pentru care sa mai traiasca incat sa plece acum. Si mama are lacrimi in ochi acum iar vocea ii tremura.

DUPA 3 ZILE IN CARE LIAM A STAT APROAPE NUMAI CU ZAYN.

Inca o noapte nedormita langa Zayn care nu se mai trezeste. Ii admir trasaturile cand aud usa deschizandu-se.
-Liam...Se aude vocea firava a Aishei. Nu mai era acelasi ton fericit, era ranita dar cu ajutorul doctorilor acum poate merge singura. Ranile ei au fost cele mai usoare pentru ca Zayn o tinea in brate.
-Nu il poti lasa singur nu-i asa? Tatal lui Zayn incearca sa schiteze un zambet.
-Nu i-a placut niciodata sa doarma singur... Am schitat si eu un zambet.
- Si nici sa se trezeasca prea devreme... Isi sterge lacrimile gata sa curga. Ma scuzati. Inchide usa si pleaca lasand-o pe Aisha cu mine.
-Liam...vreau ca Zayn sa fie bine iar...nu e corect...el m-a protejat pe mine si nu a avut grija de el... Plange incet. Acum e aici dar nu cu noi...cred ca se simte foarte singur stii...
-Atunci hai sa vorbim cu el...
-Dar nu ne aude...
-Speram sa o faca.
-Ok. Tu primul.
-Nu iti fa griji iubire, sunt aici pentru tine. Voi avea grija de tine...doar te rog nu ma lasa...nu pleca de langa mine acum Zayn... Spun printre lacrimi. Te iubesc prea mult ca sa pleci.
-Mereu ai fost alaturi de mine si mi-ai luat apararea. Ai grija de altii si uiti de ce ai tu nevoie. Te iubesc si mi-e dor de jocurile noastre chiar si atunci cand nu voiai sa facem ceva. Credeam ca ma vei proteja Zayn...toata viata...nu vreau ca asta sa fi fost ultima data.
Plangem impreuna pana cand observ ca Zayn se trezeste...
-Liam...
-Te-ai trezit. Ii iau mana in a mea si o sarut. Nici nu stii cat dor mi-a fost sa iti aud vocea...
Incearca sa rada incet.
-Nu o sa te mai las sa dormi niciodata. Rad incet.
-Aparent nu te-am lasat eu sa dormi prea mult... Imi atinge obrazul cu mana care ii tremura si se uita ingrijorat la ochii mei.
-Nu puteam sa dorm cand ai fi putut avea nevoie de mine in orice moment.
-Liam am nevoie de tine mereu...asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai dormi. Nu trebuia sa faci asta pentru mine.
-Nu iti fa griji. Sunt bine. Esti pe patul de spital si inca iti faci griji pentru altii?
-Nu contez asa mult...
-Cum adica nu contezi Zayn?! Intreaba Aisha raspicat. Sa nu te mai prind ca spui asa ceva. Tu m-ai salvat si crezi ca ai dreptul sa spui asta?!
-Exact. Ii dau dreptate Aishei.
-Ma scuzati. Zayn rade incet. Imi pare rau ca am lipsit atat de mult. Zambeste.
-Hmmm...te iertam. Spune Aisha si il imbratiseaza.
Eu ii sarut fruntea si ii soptesc cat de mult il iubesc.

Zayn a fost externat dupa 2 zile si eu am fost ales de catre parintii lui sa am grija de el cat timp ei nu pot.