"La ce te gandesti ?" m-a intrebat vocea prea bine cunoscuta deja.
"La nimic ." i-am raspuns blondei din dreapta mea .
"Cum e cu Ashton ?" am intrebat-o chitcotind.
"Ugh , nici sa nu imi amintesti !" A spus trantind usa dulapului ei .
"De ce ? Mie mi se pare dragut . Stii , cei ce se tachineaza se iubesc ." i-am spus eu rezemandu-ma de dulapul meu.
"Glumesti ,nu ? Nu ne tachinam , ne uram !" A spus ridicand manile -n aer.
"Miss Daley , cum ne programam ?" a intrebat Ashton aparand din spatele ei cu un ranjet pe fata.
" Fii atent ,Irwin ! Uite cum facem : Fac eu proiectul si iti trec numele pe el , ok ?" a spus zambind fals.
"Nici gand ,Zoe ! Am nevoie de un zece bine meritat si doar tu ma poti ajuta !" a spus serios si parca implorand-o din priviri.
"Nici moarta ,Irwin!" a spus dand sa plece , dar mana lui Ashton a prins-o de brat intorcand-o cu fata spre el.
"Avem amandoi de castigat.Te rog !" a spus el . Zoe a ramas socata. Nu se astepta la asta presupun , si sincer nici eu. Ea a dat din cap aprobator si au plecat impreuna .Ok , mi se pare mie sau astia sunt batuti in cap. Pana acum se urau ,iar acum pleaca impreuna. Desi ,sincera sa fiu , mi-ar placea de ei impreuna .
Restul orelor au trecut greu . Mi-am luat cartile din dulap si am iesit din scoala. Masinile din curte nu mai erau , cu exceptia uneia. Un Range Rover negru .Masina lui Michael ,presupun . Am ignorat-o si mi-am facut drum spre iesirea din scoala, dar am fost claxonata de Michael. M-am indreptat spre masina lui , iar el a deschis geamul din partea opusa lui .
"Nu vrei sa te conduc acasa?" a intrebat .
"M-ai asteptat pentru a ma duce acasa?" l-am intrebat punandu-mi mainile-n san.
"Nicidecum! Acum am iesit si nu ar fi prea frumos ..."
"Scuteste-ma de explicatiile tale ! Am si eu picioare!" l-am intrerupt ,dupa care m-am indepartat de masina lui .
Tot drumul m-a urmarit cu masina. Era mereu in spatele meu.Mereu.
"Ce vrei de la mine ?" l-am intrebat in timp ce inchidea portiera masinii .
"Deci , tu faci proiectul la chimie cu Tomlinson ?!" m-a intrebat ignorandu-mi total inrebarea.
"Da.Si nu schimba subiectul !" i-am spus eu.
"Ah. Pai bafta !" a spus si s-a indreptat spre casa lui. Ciudat.
Mi-am facut un sandwich dupa care am inceput sa-mi fac temele . Dupa doua ore de chin am decis sa ies putin la aer curat . Am iesit pe balcon , vantul cald mangaindu-mi obrajii.Cerul se innopta ,iar aerul devenea mai racorors. Am deci sa intru in casa si sa ma pun in pat . Stiam ca tata va veni tarziu asa ca am decis sa ma culc.
"Nu!" am tipat din toti plamanii . Era intuneric , nu puteam distinge lucrurile care ma inconjurau . Simteam doar cum frica isi face aparitia in mine.
"Dulceata , ti-am promis ca vei fi a mea !" am auzit o voce mica.O lumina alba si puternica s-a aprins din coltul incaperii. Acolo era Louis . Ochii lui albastrii erau acum negrii precum oceanul in timp de furtuna . Avea un ranjet malefic pe fata , nicidecum zambetul copilaresc din timpul scolii.
"Louis?" a fost singurul lucru pe care l-am putut spune .
"Uh , ce frig e , nu ? Dar cred ca lui ii e si mai frig ! " A spus aratand spre celalt colt al camerei . Acolo era un trup masculin , fara tricou ,doar blugi si ghete . Nu am putut distinge fata persoane prea bine . Mi-am mijit ochii si ... era Michael . Era legat la maini cu o sfoara atarnata de tavan . Fata lui nu mai zambea si nici nu mai ranjea. Era trista si indurerata .
CITEȘTI
Perfect Chemistry //\\//\\ Michael Clifford
FanfictionPericolul nu o ocoleste . Ba chiar ea se duce la el.E cuprinsa in intuneric , iar lui ii place de ea . Dar ce se intampla atunci cand teama pune stapanire pe ea ? Ce se intampla cand nu mai reuseste sa iasa din labirintul demonilor ?